Blogul lui Bazi

•

2012-02-12T00:37:00.001+02:00

Ai grijă ce îţi doreşti căci se poate întâmpla. Cu toţii auzim asta adesea. Nu ştiu dacă o tratăm altfel decât ca pe o simplă vorbă spusă în loc de altceva mai bun. Desigur că am făcut şi eu aşa mereu. Nu vedeam cum ceva ce îţi doreşti aşa mult poate ajunge la un moment dat o povară. Dar ce mint eu...încă fac aşa. E vina mea? Nu ştiu. Cred că nu. Cu toţii ne dorim lucruri. Totul e ca lucrurile să vină la momentul potrivit. Nu mai devreme, căci nu le apreciem. Nu mai târziu, căci nu mai sunt destul.

Nu doar românii

2012-01-26T23:16:00.002+02:00

Astăzi, în timp ce stăteam lângă un coleg italian şi de undeva de la o cârciumă se auzeau străpungând nămeţii nişte manele de cel mai prost gust, mi-a trecut prin cap următorul lucru: italienii au manele? Aşa că imediat l-am întrebat pe Antonio: "Băi Antonio, voi aveţi "manele" în Italia?". "E....eee.. Da".

Ei bine, normal că m-am oprit la primul calculator şi l-am pus să îmi arate o "manea" italienească. La urma urmei de acolo a luat naştere cocălăria.

Gata

2012-01-23T23:55:00.000+02:00

Odată şi odată vine ziua pe care o doreşti fără să o vrei, ziua pe care o aştepţi dar speri să vină cât mai târziu. Pe mine mă mai despart 5 minute de ea. Nu mi-am închipuit-o niciodată până acum, nu ştiu cum va fi. Dacă ar fi să spun ce simt acum...mă simt ca undeva la mare, singur pe plajă. Nu ştiu să înot şi mai sunt câteva minute până când cineva mai mare şi mai puternic mă va împinge, sigur de faptul că îmi face bine şi că mă va ajuta. De asemenea, simt că parcă visul meu până acum s-a conturat în direcţia zborului. Am mers cât am putut pe nisip, însă în faţă e doar apă. Nu am ce face. Mi-aş fi luat zborul până acum, dar nu am avion. Sper că în marea asta murdară, plină de rechini voi reuşi să înot înapoi la suprafaţă. La urma urmei, nu îmi trebuie un avion. Cred că la final pot zbura şi fără să am avionul meu. În niciun caz nu am să înghit apă. Nu am să mă înec. Am să învăt să înot mai întai, ca să pot să ies la suprafaţă şi la un moment dat să ajung sus.

You put me on a shelf,
And kept me for yourself
I could only blame myself,
You could only blame me

And I could write a song
A hundred miles long
Well, that's where I belong
And you belong with me

[...]

You belong with me,
Not swallowed in the sea
Yeah, you belong with me
Not swallowed in the sea

Mulţumesc :) .

Fericirea Antoniei, la naiba!

2012-01-13T22:52:00.001+02:00

Astăzi rula pe la TV "melodia Antoniei si a celor de la Vunk" - Pleacă (aparent un hit). Nu o spun cu răutate, e strict părerea mea - nu îmi place. Nu am pretenţii de cine ştie ce profunzime poetică a versurilor, dar parcă "fericirea mea, la naiba", mai ales în felul în care este înterpretat acel pasaj, sună aiurea. Oricum, toată lumea o apreciază, ba chiar văd comentarii gen - iată că artiştii pot face şi o melodie care chiar sună bine în română. Asta înseamnă că sunt în minoritate şi ar trebui să tac, însă e blogul meu şi pot spune ce vreau. Să nu divagăm.

Spuneam că rula astăzi pe TV melodia asta. Sigur că m-am apucat si eu să mă behăi prin casă împreună cu videoclipul - "fericirea mea, la naibaaaa". Mama, de prin apropiere, mă întreabă curioasă: ce-i cu melodia asta veche pe la televizor?

De aici discuţia a evoulat până în punctul în care am ajuns să caut pe Youtube "Tina - Pleacă!". Cică "Tina" ar fi fost o fetişcană care ar fi mers pe la Eurovizion cândva. Am căutat, am ascultat, m-am convins că avea dreptate, am cautat Antonia şi Vunk - Pleacă încercând să văd dacă scrie pe undeva "Cover" sau ceva de drepturi, nu am găsit. Urât, zic eu.

Am descoperit un plagiat? Nu. Din câte văd, melodia aparţine probabil celor de la Vunk. Ba chiar au intepretat-o împreună cu Tina.

Pentru că astăzi primează imaginea, băieţii au găsit o fată mai frumuşică şi au pus-o să cânte cu ei. Melodia chiar nu mai contează. De ce zic asta? Păi nu trebuie să fii vre-un savant ca să îţi dai seama:

Ei bine, iată şi melodia originală, pe care cred că niciunul din cei ce au vizualizat-o pe Antonia până la urmă, nu o cunosc.

Tina - Pleaca!:
http://www.youtube.com/watch?v=2NeESaOULSA

Omul de ştiinţă

2012-01-08T02:06:00.000+02:00

Dacă mi-aş dori ceva pe anul ăsta nou, ar fi să nu mai fiu mereu omul de ştiinţă. De fapt mi-aş dori multe, dar cred că în final asta ar fi principala dorinţă. Sunt un om de ştiinţă, unul ratat. Matematic nu am gândit niciodată mai mult de 2 ore. Nu am descoperit vreo teoremă şi nici nu am descoperit vreo specie noua de gândaci. La ce bun? Pe toată planeta asta, sunt vreo câţiva savanţi. Trăiesc modest, printre cărţi tocite şi foi pline cu răspunsuri încă neclare la întrebări pe care le pun 2-3 oameni.

Eu nici măcar un astfel de savant nu sunt. Eu caut mereu răspunsuri la întrebări pe care nu le pune nimeni. Nu pot să merg mai departe fără să întorc totul pe toate părţile şi să caut non-stop nu ştiu ce. Si chiar nu ştiu ce caut. Cred că...un sens. O logică, caut ceva care să lege tot ce se întâmplă. Încerc să completez puzzle-ul, mereu cu multe piese lipsă, pe care nu îmi rămâne decât să mi le imaginez noaptea, în loc să dorm. Cand nici imaginaţia nu poate să umple golul, nu îmi rămâne decât să mă îndrept către celălalt mare savant pe care îl ştiu. Nu vorbesc despre Dumnezeu. Nu pot amesteca freamătul meu zilnic de muritor cu divinitatea. Am un om către care mă îndrept. Nu primesc niciodată răspunsuri. Primesc ceva mult mai important. Gândul că nu sunt singurul. Şi adesea, sfârşesc prin a zâmbi undeva înăuntru. Cineva mi-a citit gândurile.

Ce îmi doresc de fapt? Vreau să rămân omul de ştiinţă. Vreau ca într-o bună zi, cineva să zâmbească şi să îşi spună "nu sunt singurul. Cineva mi-a citit gândurile".

Fie ca lumina ...

2011-12-27T12:40:00.000+02:00

Iată că a mai trecut un Crăciun.

Toată lumea a fost mult mai bună decât în restul anului. Fiecare a lăsat de la el şi a încercat pentru 2 zile să fie aşa cum nu a fost tot anul.

Toată lumea s-a adunat la o masă şi a mâncat cu o poftă uneori îmbinată chiar cu nesimţire un porc ucis cu niste metode barbare. După porc, a urmat o serie de pahare de alcool, căci precum zice şi Matache Măcelarul (cred), la o aşa masă merge un vin bun. După vreo 2 ore de stat la masă printre cârnaţi şi băutură, privirea desigur că a devenit puţin neclară. Au urmat vreo încă 2 ore de bârfă. Toţi cei neprezenţi au fost analizaţi, bârfiţi, căci normal că ceilalţi ştiu totdeauna ce e mai bine pentru tine. Cutărică o bate pe nevastă-sa, copilul lui cutărică e bădăran, nu prea dă pe la şcoală, a lui cutărică a luat pe unu bogat şi îşi face casă la curte, etc. Ştiţi şi voi povestea, diferă doar personajele.

Oricum, printre 2 pahare şi o bârfă, lumea şi-a adus aminte că de Crăciun se dau mesaje cunoscuţilor pentru a le arăta cât de iubiţi sunt. Repede pe net, un search pe Google cu un mesaj din acela de tot rahatul, cu o oarecare poezie de prost gust sau cu o emulaţie teribilă a acelui spirit de sărbătoare, mort de mult:

" Fie ca bucuria Crăciunului să-ţi inunde inima....bla bla....şi să ai un Crăciun fabulos....bla bla...alături de cei dragi."

Toţi aţi primit cel puţin 2 mesaje aşa, de pe la persoane cu care nici nu aţi schimbat mai mult de 2 vorbe poate. Noroc că smartphone-urile de azi, pe lângă faptul că au buton special de Facebook, au moştenit şi funcţia aia de a trimite un mesaj mai multor persoane odată. Ar fi fost mult mai greu să trimită un simplu "Crăciun Fericit Andrei!", "Crăciun Fericit Maria!". Nu, românul s-a născut poet şi trebuie să emane poezie prin toţi porii.

Ei bine, pentru că timpul trece precum vântul, a venit seara. Tinerii s-au ridicat de la masă jubilând, s-au îmbrăcat în haine frumoase, şi-au schimbat statusul pe facebook în "La club...sărbătoresc Crăciunul. Need me call me. Merry Christmas la toţi :D" şi au pornit. Sărbătoarea adevărată e între prieteni. Mai stai cu un pahar în mână, mai dai din cap pe muzică, mai admiri un funduleţ gol, nişte sâni frumos conturaţi în spatele unui costum de crăciuniţă. La un moment dat poate mai treci şi pe la toaletă, cunoşti mai bine vasul de WC, sau fumezi cine ştie ce verdeţuri - căci ce distracţie e aia fără puţină ceaţă in privire? Cum să stai in club cu muzica aceea care îţi zdruncină ficatul dacă nu eşti puţin la înălţime?

Ce să mai, toată lumea s-a distrat. Crăciun Fericit.

2011-12-05T00:18:00.001+02:00

Ieri a fost o zi frumoasă. Deşi suntem în decembrie şi ar trebui să ningă, pe jaluzeaua mea de la geam se vedeau umbre de la soarele timid de dimineaţă. Oricum, nu ştiu de ce am început aşa căci nu despre asta vroiam să scriu.

A fost una din zilele alea speciale în care primeşti o lecţie. Orice zi e una din zilele alea speciale în care primeşti o lecţie. Contează să ştii unde să te uiţi, să ai nevoie de lecţia respectivă şi, desigur, să ţi-o asumi. Dacă nu, viaţa nu dă note şi cred că nici corigenţi nu lasă. Dar la un moment dat iţi dai tu un 4 şi din păcate nu mai ai ce face.

Pot spune că viaţa nu este profesoara mea preferată. Uneori nu înţeleg mai nimic.

Stau

2011-11-21T00:00:00.000+02:00

Deoarece încă nu dorm la ora asta, am decis să vă prezint ultimul video pe care l-am postat pe canalul meu de Youtube. Este vorba de un clip pe care l-am denumit (cu foarte multa inspiratie) "Stau". Melodia asta statea cam de anul trecut de pe vremea asta pe acolo pe undeva şi îşi aştepta un clip cu care să iasă pe internet. Nu am reuşit să îl fac în totalitate exact cum îl aveam în minte (deşi la un moment dat mă plictisisem de muncit la el) dar sunt foarte curios ce înţelege lumea după ce îl priveşte.

Om, caut lume mai bună. Pentru oferte, aştept un mesaj.

2011-10-23T00:46:00.001+03:00

Eu unul nu ştiu ce se va alege de ţara asta, de noi, de oameni în general. Eu am des momente de genul ăsta în care imi bat capul cu astfel de probleme şi probabil că ăsta este unul dintre ele.

Cert este că e prea multă nesimţire în jur. Este atât de multă, încât am încetat de mult să mă mai consum. Am însă o altă dilemă care mă roade. Nu ştiu dacă să renunţ total şi să devin şi eu un nesimţit comun sau să încerc în continuare să rezist cu speranţa că într-o zi toate cele îndurate au meritat.

Spun asta pentru că omul este făcut să traiscă în societate - fapt dovedit ştiinţific. Intr-o societate ca a noastră, încep să simt din ce în ce mai mult că nu aici imi e locul.

Aşa că dacă mai citeşte cineva ce scriu eu pe aici şi are vreo sugestie vis a vis de unde să mergem sau ce să facem, sunt curios.

Menţionez că alcoolul sau alte droguri nu sunt o variantă, mă ţin departe de ele. La fel şi călătoriile în spaţiu.

Nu învăţăm niciodată

2011-10-19T00:19:00.001+03:00

Ăsta-i adevărul. Sau învăţăm şi uităm şi mereu ne dăm seama prea târziu de asta.

Niciodată nu ne bucurăm de ceva cât îl avem. Sunt alte lucruri care par mai importante. Copii au şcoală, tinerii facultate, adulţii slujbă şi în fiecare seară în care ne aşezăm în pat ne aducem aminte că nu am făcut ceva azi. Ne culcăm cu regret, pentru că urmează o altă zi, iar profesorii vor note, e sesiune iar şeful vrea muncă mai multă, căci nu mai are bani să ne plătească. Ne spunem că mai sunt 4 zile şi vine weekend-ul. Vom putea atunci să le facem pe toate. Ne minţim mereu aşa, în ciuda faptului că timpul nu are răbdare. Weekend-urile vin şi pleacă, fără să ne aştepte vreodată. Ori muncim în continuare, ori stăm şi privim cum trece timpul fără să facem nimic din ce ne-am dori. Ajungem să ne dorim atâtea încât oricum nu am ştii ce să facem mai întâi.

Totdeauna există mâine. Mâine facem aia, mâine facem cealaltă...mâine, mâine, mâine. Totul până când nu mai este mâine. Şi asta se întâmplă inevitabil şi mereu înainte să ne dăm seama. Suntem parcă sortiţi eşecului în ceea ce priveşte a ştii să ne bucurăm de moment.

Nu scriu postul ăsta ca pe un reproş pe care îl aduc omenirii din postura de un om care a descoperit cum să se bucure de moment. Oh nu, nu sunt eu tipul. Dacă eram eu ăla, acum, în loc să stau în faţa unui calculator la miezul nopţii şi să îmi scriu regretele pe internet, ca şi cum i-ar păsa cuiva aş face cu siguranţă altceva.

Dacă e cineva pe undeva cu care vrei să faci ceva anume, fă azi. Dacă nu, mâine. Ai dreptul la un singur mâine. Curând acela va pleca într-un mod sau altul şi vei ramâne cu încă un regret.

"Dacă n-a fost să fie atunci, acum nu mai are rost."

Wallpaper Toamna

2011-09-13T23:07:00.001+03:00

Iată că nici în anul ăsta vara nu a durat mai mult. A zburat la fel de repede, dacă nu mai repede decât în anii anteriori. Mereu vine septembrie și am impresia că nici de data asta nu m-am bucurat destul de dimineața însorită, de seara călduroasă, de apusul magic și de noaptea cu cer senin plin de stele. E ceva regret în plus anul ăsta, căci a fost ultima mea vacanță.

Mă plimbam într-o zi într-un parc din București la ora apusului. Aveam la mine aparatul foto (nimic performant, aș vrea eu un DSLR...), și am imortalizat soarele în timp ce se ascundea după blocul înalt din zare. M-am uitat lung la el vreo 5 minute, desprins parcă de lumea din jur. În timp ce pe lângă mine se auzeau înjurături și parcă niște manele, eu dădeam un iz metaforic scenei gândindu-mă că acel apus de august târziu reprezintă apusul copilăriei mele. Cu toate astea, știm însă cu toții că după apus în scurt timp vine răsăritul.

În orice caz, m-am gândit că poate v-ar plăcea și vouă să vedeți apusul de vară în fiecare zi de toamnă ce urmează să vină, așa că am postat aici un wallpaper cu fotografia. Mi-am permis să adaug și niște link-uri către blogul și contul meu de Youtube în caz că vreți să îmi faceți și mie o vizită.

Nu rasismului

2011-08-05T21:14:00.012+03:00

In timp ce ma jucam Super Mario putin mai devreme, mi-am adus aminte de o faza care spunea ca Mario ar fi cel mai non-rasist personaj din lume. De ce?

Pai Mario e un instalator italian creat de japonezi care vorbeste engleza,http://www.blogger.com/img/blank.gif arata ca un mexican, fuge ca un jamaican, sare ca un negru si ia bani ca un evreu.

M-am gandit putin la asta si cred ca ar trebui sa invatam ceva de la el.

Apropo, daca vrea cineva sa joace* "Super Mario Bros." si sa-si aduca aminte de copilarie, poate sa o faca daca da click aici.

*Pentru a putea juca e nevoie de Java pe care daca nu-l aveti, poate fi luat de aici.

Cremita nu tine de cald

2011-08-05T17:21:00.005+03:00

Reclama de mai sus e catalogata de multi drept cea mai tampita reclama care a aparut in ultima vreme pe TV. Si cum nimeni nu o intelege, hai sa incercam sa inlaturam misterul.

Din cate vad, este vorba de o tipa pe nume Simona care sta in ploaie (probabil si in frig) si tocmai gusta o "Cremita". O voce misterioasa de narator intervine: "Mmm, ce zici?" Simona: "Seamana cu ceva..."

Cu ce seamana? Sincer, habar n-am. Poate asta e si faza, ne uitam la reclama, nu stim cu ce seamana si mergem sa ne luam niste "Cremita" sa vedem care e treaba. Daca asta e "schema", nu prea merge. Cel putin eu inca nu am gustat din "Cremita" si nici nu am o dorinta arzatoare de a o face.

Sau poate ca e asa de gustoasa eugenia incat declanseaza niste senzatii extraordinare, care iti alinta simturile, bla bla...si protagonista reclamei se indragosteste de ea. Astfel eugenia devine simbolul sufletului ei pereche, insa cu o crema mai buna si cu biscuitele mai fraged. Acum, ca citesc ce am scris, realizez cat de tampit suna, dar nu vreau sa schimb caci e intocmai cu reclama. Oricum, din reclama reiese ca Simona e singurica afara in frig si nu are pe nimeni care sa o tina in brate, sa o apere. Tocmai din acest motiv ea i se prezinta eugeniei minune: "Simona, imi pare bine". Probabil mizand pe faptul ca si cel ce vede reclama e deja indragostit de aceasta "Cremita" si se gandeste la o poveste de dragoste extraordinara, poate chiar la o telenovela cu Simona si Cremita in rol principal, naratorul intervine din nou si spune: "Cremita tine de foame, nu tine de cald." Replica aceasta se poate interpreta in mai multe moduri - unul idilic, in care "tinutul de cald" reprezinta caldura sufleteasca pe care Simona o doreste de la dragostea ei pentru "Cremita" si unul, hai sa ii spunem "misogin" caci alt termen mai bun nu gasesc, in care sufletul ei pereche nu ar servi decat sa ii tina de cald, la propriu, intr-o zi ploioasa.

Cu toate acestea, cred ca cea mai buna incheiere pentru acest post ar fi citatul unui comentariu de pe YouTube, in care utilizatorul "Vasilcoi" spune: ''e cea mai idioata reclama din toate timpurile"cremita tine de foame nu tine de cald"care draq e legatura????''. Bine zis, prietene!

Folclorul nostru

2011-07-17T16:19:00.005+03:00

Astazi, cautand prin lista de programe TV un anume post, am dat peste Etno TV. Am lasat televizorul asa, caci era un videoclip. Eu am o teorie despre videoclipurile de muzica populara. Toate sunt la fel. O tanti/un domn sta cu mainile pe langa corp, si roteste putin din solduri cantand ceva in fata unei case. Asta indiferent de subiectul melodiei. Dar aici e partea interesanta.

Tocmai acum aud "Hai cu totii sus paharul, sa ne cante lautarul". Si sunt alte sute de melodii ce implica lautari, bautura si haiducie. Folclorul, dupa cum stim cu totii, reprezinta totalitatea invataturilor si moravurilor unui popor, transmise celor tineri. Sau ceva de genul.

In orice caz, eu trag de aici 2 concluzii.

Snoop Dogg si ceilalti negri cu aere de gangsteri sunt mici copii pe langa badea Ion si badea Vasile. Astia se imbatau manga la petreceri cu "mandre" si se duceau la haiducie cu caruta furata de la parinti cu mult inainte sa apara moda hip hop.

Poporul nostru e un popor de betivi si hoti.

Soul Survivor

2011-07-15T22:52:00.006+03:00

Azi m-am gandit sa impartasesc cu voi ceva diferit fata de ce am postat eu pe internet pana acum. Este vorba de un scurt metraj pe care l-am facut iarna asta (nopti albe in vacanta). Este departe de perfectiune, dar mentionez ca e prima mea incercare propriu-zisa de a face asa ceva. Scenariul (daca se poate numi scenariu) l-am construit pe parcurs. Am facut totul de unul singur (sunet, efecte speciale, filmat, montaj, costum, orice altceva, etc). Am filmat cu aparatul meu foto care filmeaza VGA.
Resursele hardware au fost limitate si asta se vede, insa am incercat sa ma descurc cu ce am avut la indemana.
Repet, sunt multe lucruri ce puteau fi imbunatatite, insa a fost distractiv :)

Sunetul de mare nu este din film, ci din coloana din dreapta a blogului. Opriti-l, sa nu va deranjeze din vizionare. Sper sa va placa.

Promotii inutile

2011-07-09T00:48:00.005+03:00

A dat norocul peste mine si am castigat. Scria clar sub capacul de Cola. STICLA. Tare - mi-am zis. Nu era cine stie ce, dar era un premiu. Premiile sunt tari oricat de mici. Am mers vesel cu capacul la casieria restaurantului unde eram. "Participati la promotia Coca-Cola?", aratand vesel dopul castigator. "NU", raspuns sobru. "Eh, nu-i nimic" mi-am zis. Merg la Mega Image. Ei trebuie sa participe. Ma duc la fel de senin la vanzatoarea de acolo, aceeasi intrebare. Acelasi raspuns. Eh, lasa. Primul chiosc ce-mi iese in cale trebuie sa participe. La fel, nu. Nici al doilea, nici al treilea, nici al patrulea. La MIC.RO mi-au spus ca voi avea noroc la benzinarii. Am mers la prima benzinarie, nu pentru ca as fi vrut sticla aia de suc. Vroiam doar sa imi ridic premiul. Nu mai castigasem niciodata ceva la vreo promotie de genul asta, si vroiam sa simt gustul norocului. La benzinarie, am simtit doar gustul lui nu, caci nici ei nu participau.

Da da, stiu ca exista un site al Coca Cola, unde ei au trecut magazinele participante. Ideea e, ca pe o raza de 2 cartiere (nu periferice) nu a existat niciun magazin de unde sa imi pot lua afurisitul ala de premiu, fie mic sau mare. Promotia a expirat intre timp, si dopul va zbura la gunoi. In timp ce meditam eu vis a vis de chestia asta, mi-am amintit de o alta promotie pe care am auzit-o la radio. La Pizza Hut platesti nu stiu cat, si mananci cata pizza vrei. Sunt aproape sigur ca suma platita e exact pretul unei pizza de la ei. Si desi nu sunt un mare consumator de pizza de la Pizza Hut, sunt aproape la fel de sigur ca nu poti manca mai mult de o pizza, cat de gurmand ai fi.

Later edit (11.07.2011): Azi fost pus iar in situatia de a alege intre racoritoare. Am ales Coca Cola, spunandu-mi "ce ar fi sa castig iar o sticla?". Cand am deschis dopul si am vazut din nou "STICLA" nu stiam ce sa fac. Am ras, amintindu-mi de asemenea ca cineva mi-a zis ca in vremea asta voi avea premonitii. Tin sa mentionez ca sticla a fost cumparata din acelasi magazin.

Bacalaureatul din 2011 - cu camere, dar ce folos?

2011-07-04T12:04:00.004+03:00

Iata deci, ca a trecut si Bacalaureatul de anul acesta. Mult tam-tam pe la televizor vis a vis de corectitudine, rezultate proaste, etc. Vad ca elevii de anul acesta sunt numiti cei mai slabi din istorie, fel de fel de persoane ne critica...mai ca incep sa ma bucur ca am reusit sa il promovez, desi nu m-am considerat niciodata un elev in pericol sa nu ia Bacalaureatul.

Am sa incep prin a spune:

RUSINE NOUA ELEVILOR, RUSINE PARINTILOR DE LA CARE PLEACA ACEASTA EDUCATIE, RUSINE DOMNULUI FUNERIU, dar mai ales RUSINE PROFESORILOR SUPRAVEGHETORI CORUPTI.

A fost o valva foarte mare atunci cand s-a luat decizia de a se supraveghea corectitudinea examenului cu camere video. Fiecare isi dadea cu parerea, ca e bine, ca nu e bine, ca elevii ar fi intimidati de camerele ce ii supravegheaza, ca nu stiu ce, ca nu stiu cum (mi se pare foarte amuzanta aceasta chestie, totusi vorbim de generatia Facebook). Nu am sa dau acum nume, sau anumite detalii, dar majoritatea din voi le stiu oricum. Cert e ca acolo unde am dat eu examenul, camerele au fost inutile. Desi recunosc ca mi-as fi dorit sa functioneze, pentru ca ma bazam pe ceea ce am invatat in acesti 4 ani de liceu, si imi spuneam ca totusi nu am fost degeaba zi de zi la liceu, o spun cu regret acum ca nu au functionat. Ori asta, ori elevii din ziua de azi sunt atat de naturali in fata camerei, incat faptul ca o comisie s-ar uita la ei in timp ce ei urla printr-o sala de examen "ba, ce e la 2-b??" nu ii deranjeaza deloc.

Oricum, mi-au spus persoane ca in alte licee nu a miscat nimeni. Mult respect pentru elevii de acolo. La mine nu e cazul de asa ceva. Baietii si fetele smechere s-au miscat destul, poate prea mult. Asa s-a ajuns ca atunci cand m-am uitat la rezultate, sa raman stupefiat cand colegi premianti au luat note foarte mici, iar altii (cu tot respectul) mai slabi au luat note mari. Sigur ca "Hotul neprins e negustor cinstit", sigur ca nu putem da nume, nu putem arata cu degetul pe nimeni (desi stim cu totii cine are habar pe ce planeta traieste si cine stie de la cine si cum sa copieze). Dar si asta e unul din motivele pentru care o ducem asa rau. Suntem din ce in ce mai prosti. Cand copii care poate aveau tragere de inima sa invete vad aceste lucruri, si vad colegii care in timpul anului erau in situatie de corigenta venind sa le rada in nas cu note peste 9 la BAC, prima reactie este aceea de "a iti baga piciorul".

Dar a cui e vina? A nimanui. Nu poti da vina pe nimeni.

De acolo de sus, vin in fiecare an schimbari, care mai de care mai tampita.

Profesorilor cu sufletul mare li se face mila de bietii elevi, si mai inchid ochii la "chat-ul" din timpul BAC-ului. Ii excludem pe cei care au pret pentru mila lor. Ce nu stiu ei insa, este ca ii defavorizeaza pe cei care au invatat, pe cei care au venit la liceu 4 ani ca sa invete ceva, nu sa-si etaleze noile haine sau noua freza. Ba chiar ii lovesc in moalele capului. Tocmai pentru acest motiv, din partea mea RUSINE SUPRAVEGHETORILOR.

Nu o sa ma apuc sa tin o predica despre corectitudine, si despre cum si elevii sunt vinovati pentru ca nu sunt corecti. Cred ca multi dintre cei care citesc acest post m-ar lua "la misto", daca nu o fac deja. Sau as parea eu "Usa de Biserica" (desi pot sustine cu tarie ca mi-am luat notele la BAC pe merit, lucru care in mod clar nu e valabil pentru toti). O sa ma opresc aici. Oricum, tipetele mele sau ale altora de ajutor nu ar fi decat un alt zgomot de fond intr-o jungla, si asa, suprapopulata de giboni.

Subiectele...

La limba romana, au fost ok. Am ales Iona, si am incercat sa imi expun o viziune personala asupra operei. Nu a fost apreciata extraordinar, pentru ca am primit nota 9. Asta este. La matematica, nu stiu ce sa zic. Nu am fost niciodata un mare matematician, deci nu pot spune ca aveam mari asteptari. Ce-i drept, am gresit un subpunct pentru ca am copiat gresit de pe foaie de 3 ori, incomodat fiind de scrisul cu gri de pe fundal cu care ministerul personaliza subiectele si de galagia din jur.
La informatica, am facut greseli la fel de prostesti. Ma asteptam la o nota peste 9. Problema de la subiectul 2 a fost rasnita de creier. De obicei, se dau algoritmi care fac ceva util (daca nu, macar ceva logic). Gen care intorc un numar pe dos, care calculeaza o suma, care afiseaza doar numerele pare, etc (cei care stiu despre ce e vorba inteleg). Acum a fost un algoritm care primind 2 cifre, afisa 1 1 2 2 3, dupa ce procesa cifrele prin niste structuri repetitive. Ei bine, nu stiu de ce, am gresit si aici prostesc. Am scris 1 1 2 2 2 , si uite asa am pierdut si aici puncte. Mi s-a mai scazut si pe la celelalte, si asa am ajuns la 8.80. In celalalt colt al clasei, era un olimpic, care a luat 9.95. Respectele mele. Ma intreb DE CE i-au scazut 0.05. Si-a scris gresit numele? Oricum, va dati seama ca toti colegii din jur, care poate daca sunt intrebati acum ce instructiuni contine biblioteca "iostream" raspund cu "aaaaaa" au luat note foarte mari. De asemenea, respect pentru un alt coleg de la intensiv care a luat 10.

Una peste alta, e ok. Am scapat si de asta, acum trebuie sa imi gasesc o facultate care sa imi si placa. Toate pasiunile mele vad ca au un pret in jurul a 8000 de euro, si se gasesc numai la institutii private. Va trebui sa imi vand rinichiul, si poate fac primul an de studiu.

Cateii, vestitorii primaverii

2011-02-06T22:57:00.000+02:00

Cine iese timid, dar sigur din zăpadă de îndată ce soarele incepe sa îşi arate dinţişorii asupra Bucureştiului nostru hibernal? Cine ne încântă privirea la fiecare pas, pe care îl facem cu grijă, să nu cumva să strivim gingaşele pete de culoare din zăpadă?

Să nu uităm că realitatea nu ne plasează în poeziile din clasa a 4-a. Ştiu că vă gândiţi la ghiocel, dar nu. De fapt nu sunt aşa sigur că nu ştiţi despre ce vorbesc. Doar şi voi mergeţi pe aceleaşi străzi ca şi mine. Probabil şi voi vă feriţi din 2 in 2 metrii, să nu cumva să aduceţi si pe acasă primăvara, cu nuantele ei pastelate pe incălţămintea voastră, şi cu aromele ei ce vă alinta simţurile mai ceva ca in reclama de la Jacobs.

Eu unul nu am câine. E adevărat că vorbind din ipostaza asta, poate sunt nedrept, deşi nu cred. Eu nu am nimic cu căteii. De fapt as fi avut de mult unul dacă aş fi avut condiţii. Nu asta e vorba. Stăpânii sunt de vină. Cu ei am ceva, păstrând, desigur respectul cuvenit pentru cei ce îşi ingrijesc in egală măsura şi patrupedul şi mediul înconjurător. Nu pot să spun că sunt dezgustat, sau mai ştiu eu ce, pentru că ar suna fals, şi aşa şi e. Sunt deja obişnuit cu trotuarul dalmaţian din faţa blocurilor (armata nu mai este obligatorie, dar cred că m-aş descurca acceptabil la probele pe câmp minat, căci deja am antrenament serios). Dar mi-e ruşine. Şi sunt serios. Este foarte urât să vezi un aşa peisaj. Şi nici vouă nu cred că vă place…

Leao

2011-01-21T22:23:00.005+02:00

El e Leao, un caine al carui stapan a murit acum ceva timp in niste alunecari de teren ce au devastat Brazilia. Pur si simplu, Leao refuza sa paraseasca locul de veci al stapanului lui. Aceasta fotografie a fost facuta in a 2-a zi consecutiva in care catelul a refuzat sa plece de acolo. Probabil ati vazut la televizor stirea. Pozele cu el au circulat in toata lumea.

E o lectie minunata. Oamenii, adesea, isi rostesc cuvinte pe care nu le simt. Pe care nu le inteleg. Incercam sa ne invatam cainii sa spuna "I love you" (vezi celebrele clipuri de pe internet [de exemplu catelusa Miska]. Insa noi avem cu adevarat ceva de invatat de la ei. Ei nu stiu sa vorbeasca, dar mult mai important, stiu sa simta. Sunt singurii capabili sa se daruiasca total. Nu poate fi ceva mai adanc decat atat.

Eu inca nu am un caine. Astept sa am conditiile perfecte in care sa il tin. As fi prea egoist sa nu fac asta, pentru cat ofera un catel.

10 Ianuarie

2011-01-10T23:40:00.004+02:00

Nu prea am mai scris nimic in ultima vreme. Cam greu.
Asta e un desen pe care l-am facut in Paint intr-o ora la scoala, saptamana trecuta. Unii au zis ca e cool, asa ca il impart cu voi:

Craciun Fericit

2010-12-24T23:27:00.002+02:00

Craciun Fericit si sanatate sa aveti. Pacat ca nu-i un pic de zapada afara.
Eu unul stau la usa cu o bâtă si il astept pe Mosu. De ce? Tocmai pentru ca nu o sa vina. E chiar frumos. Parca sunt iarasi copil. Cand eram mic, eram asa nerabdator sa vad ce imi aduce Mosul, ca aveam pulsul ridicat de la ora de culcare pana pe 25, la ora de trezire. Acum am pulsul ridicat sperand ca poate greseste usa, aterizeaza la mine si ii platesc niste polite. O merita batranul bine de tot.

Totusi, sper sa ajunga la voi inainte sa aterizeze la mine, si sa va aduca ce va doriti fiecare. Craciun Fericit din nou.

Noua Ordine

2010-12-19T23:46:00.001+02:00

Oare de ce cred din ce in ce mai mult ca Facebook este condus de Illuminati?

Timpi si timpuri

2010-12-10T20:33:00.002+02:00

Ce repede trece timpul atunci cand in trecerea lui te incalzeste pe dinauntru. Mereu mi s-a parut asa, dar acum parca e si mai si. Mi-aduc aminte de copilarie. N-a fost ea cea mai buna, dar a fost. Mi-aduc aminte ca aveam atata timp :). Mama pleca la serviciu si eu stateam singur toata ziua. Ziua aia parca era un an. Ma jucam, ma invarteam, si la un moment dat, cand ma plictiseam, ma duceam in balcon, ma asezam in fund, si priveam in sus, spre cer. Incepeam sa ma gandesc cum o sa fie cand o sa fiu mare. Ma gandeam ca a fi mare e ca o rasplata primita pentru ca am fost copil atat timp. Priveam copilaria ca pe... hai sa ii zic o "armata" pe care trebuia sa o fac, ca apoi sa ma fac mare si sa am lucruri de oameni mari. Ce naiv eram :). Acum mi-am dat seama de fapt cum sta treaba. Copilaria este "permisia" din "armata". Dar pana sa imi dau seama de asta, am ramas fara timp.

Cu toate astea, simt ca timpul ce va veni va fi frumos :)

Duhule...

2010-11-30T23:23:00.003+02:00

Pentru ca mereu gasesti ceva in plus sa iti doresti, eu mi-as dori sa pot sa citesc gandurile. Nu tuturor. Dar chiar as vrea sa stiu...sau stai. Cred ca ar fi mai bine daca mi-ar putea fi citite gandurile. Nu de toata lumea, ci doar...hmm. E dificil si e tarziu...

30 Noiembrie

2010-11-30T23:16:00.002+02:00

Acum stiu

2010-11-21T22:54:00.003+02:00

A trecut foarte mult timp de cand nu am mai scris nimic pe aici. Mi-au trecut foarte multe prin cap in tot acest timp, si parca acolo inauntru s-a incalzit si a iesit soarele. Mai mult, acum stiu ce credeam pana acum. Sunt ocupat acum sa ma bucur de acest lucru, si sa visez in continuare.

2010-09-22T22:46:00.002+03:00

Niciodata nu primeste ceva cel ce o merita cu adevarat. Din ce vad eu, soartei ii place sa se joace "Baba Oarba", si sa arunce aici si acolo cu visurile unora, lasandu-i sa se uite cum sunt batjocorite apoi. Nu stiu de ce, dar intr-o zi...intr-o zi am sa...

Ploaie cu soare

2010-09-22T22:05:00.004+03:00

Avand in vedere ca am impresia ca unii din cei care mai intra pe aici din cand in cand nu stiu de melodiile mele, si de canalul meu de YouTube, si avand in vedere ca ma chinui din greu sa aduc view-uri clipurilor pe care eu le consider importante, fara prea mult succes, am decis sa postez aici aceasta melodie. Este vorba de rezultatul unui post pe care il gasiti pe mai jos, rezultat pe care promisesem ca am sa il pun aici, dar desi a fost gata acum ceva timp, cu toata munca mea la alt clip, am uitat. Iata-l deci, cantecul meu, Ploaie cu soare. Daca va place, m-ati ajuta enorm apasand pe Like, Subscribe si trimitandu-l cat mai multor persoane. Multumesc!

SOS

2010-09-19T23:52:00.002+03:00

Cineva sa ma ajute sa schimb scenariul. Sunt cateva lucruri gresite aici.

A venit toamna

2010-08-31T02:31:00.003+03:00

Ieri m-am trezit putin bulversat, dintr-un vis nu tocmai foarte frumos. De altfel, nu eram sigur ca m-am trezit caci nu vedeam ca de obcei soarele ce imi ura de dimineata, si nici nu simteam caldura unei alte zi de vara. A trebuit sa ma duc pana la geam si sa ma uit pe cer, ca sa realizez ca e urat afara. Asta imi strica cel mai mult dispozitia. Prima zi inorata dupa vara. Arunc o privire catre calendar si vad exact lucrul de care mi-era cel mai teama. Era 30 august. Urma ultima zi calendaristica de vara. Dar cum? Parca alaltaieri a fost 1 iunie. Parca ieri a fost 1 iulie. Cum a zburat asa?

Ei bine, nu poate nimeni sa ma contrazica ca se petrece ceva cu timpul. Jur ca o simt pe pielea mea. Trece mult prea repede.

Tocmai de aceea nu am fost in cea mai buna dispozitie azi. Sa zicem ca am fost in acord cu vremea de afara. Si totusi, urmeaza o toamna intreaga cu o astfel de vreme. Am nevoie mai repede de caldura verii mele. Nu mai pot astepta pana Miercuri sau Joi. Dar oricum, ziceam mai sus ca timpul trece repede, deci poate am sa pot.

De altfel, ar trebui sa dorm de mult, insa de data asta nu imi pare asa rau. Macar am facut ceva productiv. O sa fie in curand postat pe aici.

Repeat

2010-08-23T01:55:00.007+03:00

Probabil a 200-a oara cand incepe din nou melodia asta. Am ascultat-o toata ziua, caci ma simt ca si cum ar fi scris-o dupa mine. Sunt ragusit, dar am fredonat-o pana cand n-am mai putut vorbi. Eram singurul cretin din statia de tramvai care se uita in zare si avea ochii umezi. Asta pentru ca stelele au stralucit mereu pentru tine si pentru tot ce faci, galbene. Am aparut eu si ti-am scris un cantec, pentru tine si pentru tot ce faci, si a iesit...galben. Mi-am folosit tot timpul ca sa imi fac vise, si ele galbene. Apoi m-ai lasat cu ele.

Am sarit peste asta, pentru tine si pentru lucrurile pe care le faci...pentru ca erau galbene. Am tras o linie pentru tine si pentru lucurile pe care le faci...pentru ca erau galbene. Pentru tine as sangera pana m-as usca si as fi luat de vant, pentru ca esti...

Acum, lasand tonul emotional, probabil postul acesta nu are nicio logica. Dar hei...cantecul asta este superb.

Nu o sa credeti ce mi s-a intamplat!

2010-08-17T17:39:00.005+03:00

Stateam aseara linistit, si mancam pop-corn in timp ce ma uitam la emisiunea mea favorita (de pe Minimax). Eram foarte aproape sa adorm, dar atunci am vazut ca in fata mea pe autostrada era o masina. Arunc repede pop-cornul, fac mizerie, ma dezmeticesc, caut frana cu piciorul si vad ca e blocata. Incep sa tip, si fix atunci un paparazzi vine si imi face o fotografie dintr-un elicopter pe care scria FBI. Ciudat...

Pariez ca habar nu aveti care e faza!

2010-08-10T03:23:00.007+03:00

In aer e o liniste asurzitoare. Esti in al 4-lea an de misiune pe Statia Spatiala Internationala. De 1 an ai pierdut toate conexiunile cu Pamantul. Il vezi pe hublou in fiecare zi, dar nu poti ajunge la el. Racheta de intoarcere trebuia sa vina de pe Pamant, acum 56 de zile conform planului. Dar n-a venit. Planezi usor pe orbita, si conform traiectoriei ar trebui sa ajungi la sol in 5 luni, datorita unor modificari bruste aparute campului magnetic terestru care te atrage. In fiecare seara teama, necunoscutul, dorul de casa te macina usor usor. Oare ce s-a intamplat? Oare de ce nu te cauta nimeni? Oare ei cred ca ai murit? Incet incet privesti pe acelasi hublou cum te apropii metru cu metru de casa. Intrii in atmosfera si incepe deja sa para ciudat. Nu stii exact ce e, dar parca nu te simti ca pe Pamant. Nava accelereaza in picaj, te intorci rapid, intrii in camera de decompresie, iti pregatesti parasuta si apesi butonul "Eject". Ajungi jos si realizezi. Idiotii au pornit al 3-lea razboi mondial. De aceea s-a pierdut orice conexiune de un an. De aceea nu te-a cautat nimeni. De fapt, cine? In jur nu e nimeni. Americanii au atacat Iranul, care a ripostat cu o bomba nucleara. Se leaga acum. In urma cu 9 luni cockpitul navei s-a luminat in timp ce dormeai. Nu era doar o eruptie solara. Era razboiul. Idiotii au distrus planeta. Te uiti in jur, si te simti ca o fantoma. Esti singurul supravietuitor. Doar tu. Pe tot pamantul. Ce faci acum?

2010-07-04T12:11:00.002+03:00

Se apropie data de 17 iulie. 3 ani din ziua in care am inceput sa cred ca viata e frumoasa. Urmau 3 luni de vise frumoase in fiecare seara. Dar habar nu aveam ca pentru a iti trai visul trebuie sa te lupti atat, cu toti. Uneori n-are pic de logica, uneori simti ca te chinui degeaba, ca n-are niciun rost. Nu intelegi nimic, si te intrebi de ce o faci.

Dar abia acum dupa atata timp, totul incepe sa dea roade.

Atunci cand ma striga

2010-07-01T22:46:00.000+03:00

Degetele ei de la picioare ma plimba peste tot, pentru ca nu o scap din privire. Le cunosc pe toate, fiecare in parte. Ii urmaresc toti pasii. Faptul ca ma urmeaza ma face cel mai fericit. Usor, usor imi ridic privirea ce aluneca pe gambele ei catifelate, pana la coapsele ei moi, o gadil putin cu ochii pe solduri pentru ca ador cum rade cand fac asta, o sarut pe umeri cu aceeasi privire, pentru a ma pune bine cu ei, poate poate...dupa care in aceleasi saruturi urc scara imaginara de pe gatul ei, ii sarut barbia, nasul, fruntea, ochii, iar buzele raman la urma, pentru ca altfel toate celelalte ar ramane uitate pentru totdeauna, asa cum ramane totul in jur odata ce le-am atins.

In acelasi moment, o privesc in ochi si exclam "Da!?". Ma strigase.

Balada Shaormei

2010-06-19T22:23:00.004+03:00

Astazi la tv am aflat ca in Romania sunt in jur de 1000 de shaormerii, cu 1000 de clienti in medie, pe zi. Facand un calcul, datele spun ca in Romania se consuma zilnic in jur de 1 000 000 de shaorme pe zii. Datele astea m-au fascinat, si azi in timp ce nu aveam altceva mai bun de facut, am inceput sa fac brain storming pe aceasta tema.

Suntem in jur de 22 000 000 de locuitori, nu? Deci pe zi, o persoana din 22 mananca shaorma. Nu pare cine stie ce, dar sa ne gandim la numarul mare de locuitori de la sate. Ei bine, acei locuitori mananca shaorma odata pe an, la dragaica, si reprezinta acea mica eroare a calculului nostru.

Un shaormar din 3 iubeste shaorma cu de toate. Din restul de 2, doar unul alege shaorma fara anumite ingrediente pentru ca nu ii plac, celalalt preferand shaorma fara sosuri, datorita unor povesti mai urate ce circula de la shaormar la shaormar.

Dar sa vedem partea economica, ca tot este criza. In medie, o shaorma costa 14 lei, la aceasta adaugandu-se fie un suc, fie o portie de ceva in plus bonus. Deci, pe zi, shaormeriile din Bucuresti lucreaza cu o masa monetara de 140 000 x 1 000 000 = 140 000 000 000 lei vechi. Impozitul de 16% ce se aplica shaormarilor aduce in bugetul statului 22 400 000 000 lei vechi zilnic.

In medie, 3 sferturi din consumatorii de shaorma sunt "tarani" (cu sensul figurat, nu cel propriu de locuitor al satului). Asta inseamna ca 150 000 de ambalaje de shaorma sunt aruncate zilnic pe jos in toata tara.

As continua, dar...mie foame.

2010-06-15T23:57:00.003+03:00

In primul rand mi-e greu sa incep sa scriu ceva pentru ca ma topesc de caldura. E nedrept, este aproape miezul noptii, a plouat torential inainte si e inca foarte cald.
Se pare ca sa stai treaz pana noaptea tarziu sperand ca asa o sa ai parte de putina racoare nu e o strategie prea buna. Asa ca fugi la culcare.

Sau nu, stai. De ce te gonesc chiar acum, cand esti pe blogul meu? Nu! Stai, uita-te pe aici pana te plictisesti, si apoi poti iesi si te poti culca.

Inca nu stiu ce sa scriu. Acum, ce am prin cap, e legat de un post care se afla mai pe jos. Spuneam atunci ca cel mai bine pot spune asta in versuri, si ca va urma. Ei bine, e pe cale sa urmeze, ca sa zic asa. Incerc sa caut un camp frumos in Bucuresti (da, camp in Bucuresti) care sa poata fi locatia unui mic si modest clip. Aparatul foto are inca bateriile descarcate, ideiile sunt inca multe si marunte, cheful de ore intregi de editare si sutele de erori ce ma asteapta (compositarea video pe WinXP merge genial) e cam jos, doar stabilizatorul de imagine home-made ce asteapta sa fie testat.

De fapt, cand ma gandesc ca acest cantec chiar imi place, parca imi vine cheful. Vreau ca clipul sa fie ceva invers mesajului cantecului, sa fie o bucatica de soare, de vara, pe care sa o pot revedea atunci cand voi avea nevoie, atunci cand il voi asculta. Desi nu va ajunge la multa lume, asa cum o fac altele mai neserioase, la cei care va ajunge, va ajunge unde trebuie, in suflet, de acolo de unde a iesit.

Aici Bazi, am incheiat transmisiunea.

2010-06-02T22:56:00.003+03:00

Miroase deja puternic a vara. Nu ne mai sta gandul la nimic, decat la soare, la vacanta/concedii, si racoare. Cel putin mie. Abia astept sa am timp sa scriu mai mult pe aici.

2010-05-04T21:51:00.003+03:00

Am simtit ca trebuie sa postez asta. Pe scurt, e vorba de o pisica care se pare ca incearca sa isi resusciteze prietena lovita de o masina. Vazand ca nu reuseste, se aseaza langa ea si inchide ochii, plangand parca.

2010-05-02T23:59:00.002+03:00

Sunt acele zile inorate in care realizezi ca te-ai saturat de lumea asta rea. Sunt acele zile in care injuri telefonul pentru ca suna, in care totul te dezamageste din nou, in care noaptea te gaseste intins pe spate, cu mainile sub cap, admirand tavanul. Dar povestea asta o pot spune cel mai bine in versuri.
Va urma...

Anotimpurile

2010-04-18T16:36:00.006+03:00

Acesta este un nou cantec de-al meu - ocazie cu care am schimbat si look-ul blogului, de care pana si eu ma plictisisem. Este unul special, care sper sa va placa si voua. In cazul in care va place, il puteti descarca de la adresa asta.

In curand, voi mai posta si alte cantece pe pagina de youtube. Puteti intra pe http://youtube.com/bazytherapper si apasa pe butonul "Subscribe" pentru a fi tinuti la curent, sau puteti intra aici pe blog.

Visul frumos ramas fara curent

2010-04-15T23:47:00.002+03:00

Ti s-a intamplat si tie, sigur. Te-ai intors pe burta la loc, incercand sa il resuscitezi, dar ti-ai dat seama ca nu poti si te-ai intors pe spate, zambind usor. Ti-ai petrecut urmatoarele 5 minute revazand-ul. Il vezi neclar, in ceata, dar nu imaginea conteaza. Se simte ceva cand il revezi. Tii minte doar o scena scurta, pe care o ai pe "repeat". Si din ce se repeta, trece si acel ceva ce se simtea. Te scoli, te speli pe fata, si regreti ca te-ai trezit. Mereu te trezesti cand visezi frumos.

Mai urat e atunci cand totul se petrece in realitate. Realitatea transforma regretul ala in frustrare.

Multumesc Salam, Guta si Minune!

2010-04-07T23:58:00.004+03:00

Da. Inca traiesc. Sunt ceva de genul - Miercuri seara, sunt plictisit...n-am chef sa fac nimic, n-am chef, sunt plictisit...de ce sa scriu pe blog?Ati inebunit?Bine, hai ca scriu...

Si de obicei nu prea scriu chestii de genul, dar acum simt ca e nevoia sa o fac. Apropo,a trecut Pastele si nu v-am urat nimic, asa ca va spun si eu acum Hristos a inviat!, si sper ca ati avut ouale tari.

Asta ca sa trec la sambata trecuta, cand tot omul a mers "sa ia lumina". Odata ajuns la biserica am observat o coada asa mare de la chioscul de langa, incat credeam ca s-a mutat lacasul de cult, si ca in cutiile de bere oamenii aveau de fapt candele. 5 minute de stat acolo si de auzit ce se mai discuta in noaptea de Paste m-au facut sa ma conving ca "lumina" probabil merge mai bine cu o bere si niste seminte. Dar, cel mai bine intri in spirtul pascal cu MANELE. Caci maneaua e buna pentru orice. E haina pe care o asortezi cu orice, si garnitura care merge cu orice friptura. Este cu adevarat singurul mix bun, usor de gasit. De aceea, in noaptea de sambata spre duminica, aici la locatia mea au rasunat manelele din toate punctele cardinale, din toate colturile casei, de pe toate axele de coordonate si din toate punctele din spatiu. Aveam de ales o gama mai larga decat toata muzica pe care o am eu in colectia personala. In peretii mei rasunau basii lui Guta, deschizand geamul auzeam acordeonul frenetic si plin de ecou al lui Minune, iar deschizand usa casei, Salam ma intreba frenetic daca sunt gata pentru nebunia lui. De fapt sunt putin rau, caci dupa putina "nebunie" a inceput 50 cent care imi spunea ca il gasesc in club, cu sticla plina de bere.

Acum, nu sunt genul de credincios obsedat, si nu vreau sa spun ca ar fi trebuit ca oamenii respectivi sa asculte Trinitas. De altfel, faptul ca era ziua Pastelui este o variabila pe care putem sa o omitem. Ceea ce vreau sa spun este ca ar trebui ca macar toti vecinii mei cu chef de petrecere in timpul noptii sa vorbeasca intre ei, si sa isi sincronizeze sistemele audio.

Requiem pentru un vis

2010-03-18T21:31:00.008+02:00

Intrucat foarte multa lume apreciaza acest cantec al meu, si multa lume ar dori sa aiba versurile m-am gandit ca n-ar fi rau sa le postez aici, pentru ca toti sa intelegeti cu adevarat cantecul. Aveti aici si clipul, pentru a il asculta in timp ce le cititi.

Versurile si muzica imi apartin in totalitate. Este probabil cel mai frumos si cel mai complet cantec al meu de pana acum.

Ma uit in vitrina goala, de pe-aceiasi strada veche
Si imi vad in geam reflexia, un produs fara pereche
Ma uit in jurul meu, parca toate sunt la fel
Cum erau atunci cand amandoi ne priveam in el

In minte-am doar cuvinte ce ti le sopteam pe piele
Cand stateam imbratisati si eu ma uitam la stele
Le vedeam in ochii tai, in fiecare clipa
Si puteam atunci sa jur, ca nu faceam risipa

De saruturi si cuvinte dulci, puteam sa zic o mie
Ar fi fost totusi putine caci ti le spuneam tie
Vedeam pe chipul tau numai finaluri fericite
Si n-as fi crezut vreodata ca in gol voi inghite

Amintiri ce-mi vin in minte-aproape-n fiecare seara
Cand privesc banca pe care ne-am sarutat prima oara
Cand privesc mereu cerul, sperand ca faci la fel
Si sperand c-am sa te vad, poate, oglindita-n el

Zambindu-mi cum faceai atunci, ce zile minunate
Zambetele tale ce atunci treceau neobservate
Dar pe care acum le am in suflet, si m-apasa
Tot mai rau cand realizez ca nu mai esti acasa

Cand ma uit la rama goala, obisnuit sa te privesc
Cand imi dau seama ca niciodata n-am spus te iubesc
Cand te vad mergand pe strada, stralucid toata a zambet
Zambetul ce imi omoara acum, restul meu de suflet

Pe care l-ai lasat aici atunci cand ai plecat
Probabil sa regrete tot ce e de regretat
As putea sa jur ca te urasc din toata inima
Dar pe langa asta mi-as dori sa iti mai spun ceva

Te iubesc din suflet, jur, si daca nu cer prea mult
Mi-ar placea sa imi vorbesti caci as vrea sa te ascult
Daca simti candva nevoia stii unde ma gasesti
Daca uiti ia-o pe strada noastra si-ai sa-ti amintesti...

Si mai trece cate-o zi, doare din ce in ce mai tare
Cand incerc sa-mi vad de viata, cand revad locuri in care
Simteam pentru prima oara ca in sfarsit traiesc
Cand iti priveam ochii si vedeam cum stralucesc

Cand ma priveai lung, din locul nostru preferat
Te uitai intentionat la ceas satula de-asteptat
Caci eu intarziam din nou, si incepeai sa ma certi
Dar simteam in vocea ta ca erai gata sa ma ierti

Sau cand stateam nopti intregi imbratisati privind tavanul
Eram treaz, visam frumos, nimic sa imi taie elanul
Si mi-as fi luat avant mult si apoi as fi sarit
Caci daca venea ceva in drum, tu m-ai fi ferit

Dar acum privesc peretii dezvelit, uitat de lume
Si incerc sa vad in raul asta lucrurile bune
Dar gasesc doar urme pe cearseaf, tu ai plecat de mult
Si-mi ramane doar un cantec trist pe care il ascult

Incercand sa cred ca nu sunt singurul pe care-l doare
Atunci cand dragostea ti-arata ca si ea-i trecatoare
Doar ca poate am ceva eu, poate ca mie nu-mi trece
Si pun mana-n stanga mea, patul meu e inca rece

Si incerc sa-mi umplu timpul, cu diverse lucruri care
Ar trebui sa ma conduca repede spre vindecare
Dar le fac pe toate trist acum, privind inapoi
Spre momentele frumoase cand le faceam amandoi

Sau spre serile frumoase daruite atunci cand
Stateam cu tine-n brate si-adormeam cu tine-n gand
Te visam, si ma trezeam, si incepeam sa zambesc
Stiind ca orice vis aveam, puteam sa il traiesc

Mai ramane doar un lucru-n urma acestei mari iubiri
Si-am sa-ti multumesc acum, pentru multe amintiri
Daca vei simti vreodata nevoia sa-ti amintesti
Hai pe vechea noastra strada, si ai sa ma gasestï...

Puteti downloada melodia de aici: http://sharingmatrix.com/file/2203197

10 martie

2010-03-10T22:37:00.002+02:00

Azi a fost o zi de genul celor in care nu vrei intrebari, nu vrei nimic. Te gandesti la toate si la toti, si nu vrei sa te mai gandesti la nimic.

8 martie

2010-03-08T21:55:00.003+02:00

Azi e Ziua Femeii, Ziua Mamei, etc, prin urmare urez "La multi ani" tuturor fetelor. Dar urari de genul ati tot primit, le face toata lumea, deci tragem linie si trecem la alt subiect.

Nici nu prea stiu cum sa incep. E 8 martie si daca ma uit pe geam, parca vad un glob cu zapada, de decor (cele pe care le agiti sa provoci o furtuna). Lucrurile sunt pe dos, poate de aceea nu stiu ce sa zic. Asta imi aduce aminte de scenele alea de poveste, in care se vede iarna acoperind dealul de la geamul casei, langa semieu. Apropo de asta, mie nu imi place sa citesc povesti. Niciodata nu mi-a placut. Ori n-a avut cine sa imi citeasca cand eram mic, ori am stiut de atunci ca vreau sa imi traiesc propria poveste, si nu sa ma minunez sau sa ma gandesc visator, cu barbia in palme si cu ochii tintiti sus la povestile altora. Pentru mine, faza aia cu "doar in povesti" nu e cine stie ce. De altfel, cand zic povesti, nu ma refer la cai albi pe pereti, balauri si mai stiu eu ce. Eu ma refer la lucrurile care ar trebui sa existe cu adevarat, dar pe care oamenii le ignora. Daca vreau sa fac ceva, e sa imi traiesc propria poveste, intr-o lume care pana si noaptea in somn a uitat sa viseze, sau viseaza bani, chitante sau mai stiu eu ce.

21 Februarie 2010

2010-02-22T23:00:00.003+02:00

Azi a fost o atmosfera tare ciudata afara. Destul de ciudata incat sa te simti singur pe o alta lume.
Era un miros in aer care imi amintea de copilarie, iar soarele incerca sa deseneze un zambet fals pe ea. Ciudata zi.

Singuratatea noptii

2010-02-08T00:19:00.002+02:00

Noaptea, nu poti sa stai fara sa faci nimic. Va provoc sa o faceti. Eu cel putin, nu pot. Fie stai treaz, in fata calculatorului, absorbit de cine stie ce joc sau website, fie esti pe cine stie unde petrecand, fie dormi si visezi, fie stai treaz, si fara sa vrei, ganduri din cele mai bizare iti inunda mintea, oricat ai vrea sa inceteze si sa adormi. Si aici ma regasesc eu. Si mi-e la fel de greu sa scap din singuratatea noptii asa cum imi e sa abandonez ce fac si sa merg in pat. Asta pentru ca m-am saturat de ea. Cu fantomele mi-am reglat de mic, de nevoie, conturile, iar monstrul de sub pat a plecat de mult. Dar tot nu imi plac noptiile in care nu pot sa adorm. Ma pierd mereu singur, printre ganduri, ca printre necunoscuti. Si nu-mi dau pace, orice as face. Doar becul ce imi loveste ochii din cand in cand ma mai aduce putin inapoi, dar oricum stiu ca va trebui sa il inchid si sa ma intorc inapoi. Si acum realizez ca scriind aceste randuri ma apropii din ce in ce mai mult de ele.

Stapanii lumii

2010-01-18T23:53:00.002+02:00

Printre toate teoriile ce privesc sfarsitul lumii si ce se vehiculeaza in ultima vreme, cum ca ar fi vorba despre un asteroid care ne va lovi, ca vom disparea intr-o gaura neagra, sau mai stiu eu ce, cea mai interesanta este cea in care se spune ca intr-un viitor destul de apropiat omul va fi stapanit de roboti. E un scenariu destul de plauzibil si infricosator - omul creeaza robotii, robotii devin mai inteligenti decat omul, omul devine sclavul robotilor.

Uitandu-ma insa la lumea din jur, observ ca scenariul asta nu este "destul de plauzibil", ci din contra, real. Daca omul a creeat ceva ce il stapaneste, nu este vorba de roboti, nicidecum. Este vorba de bani, desigur. Ceea ce omul a creeat ca un instrument care sa il ajute in cautarea fericirii, a devenit acum o piedica in gasirea ei. Banul este omniscient, atotputernic, considerat de unii sfant, de altii diabolic, si gata sa lege sau sa distruga orice omul incearca sa faca. Pentru bani se face orice, pentru ca banii pot face orice. Se spune ca banii nu aduc fericirea, dar se stie sigur ca lipsa banilor aduce tristetea. Banii iti dau sansa in viata, lipsa lor te priveaza de sanse, abundenta lor te plictiseste.

Si maine, fiecare dintre noi mergem cu treburile noastre, fie sa ne pregatim pentru a putea castiga bani in viitor, fie chiar sa ii castigam, intrebandu-ne care si cum va fi sfarsitul lumii.

Vin cu pace

2010-01-10T01:22:00.004+02:00

Norbert Rosing fotografia sania sa trasa de caini, in momentul in care un urs polar s-a apropiat de acestia.
Acesta era sigur ca va asista la sfarsitul cainilor sai, in momentul in care a vazut ursul atat de aproape.

Parfum de portocale

2010-01-04T01:59:00.001+02:00

...

2010-01-04T01:18:00.004+02:00

Imaginea vorbeste de la sine.

Trairi

2009-12-21T00:34:00.002+02:00

Pasarea a fost lovita de o masina in timp ce zbura jos pe sosea.

In timp ce se crede ca doar oamenii au trairi, priviti asta:

O alta pasare vine langa ea si ii aduce hrana, stiind ca nu se poate misca de acolo.

Ii aduce hrana din nou, dar o gaseste nemiscata. Vazand asta, incearca sa o miste din mijlocul strazii.

Vazand ca e moarta si ca nu se va mai intoarce niciodata, incepe sa "planga" de disperare.

Chiar si dupa ore intregi, a refuzat sa plece de langa pasarea ranita.

Fotografiile au fost publicate intr-un ziar din Franta, care s-a vandut pana la epuizare in ziua respectiva.

Technicolor

2009-12-16T01:31:00.003+02:00

Atunci cand toate filmele erau alb negru, "technicolorul" a fost cel care le-a adus culoarea imaginii, si care a schimbat totul, le-a luat aura de monotonie, si le-a dat ocazia sa fie ceea ce sunt astazi, imaginile si sunetele de care ne bucuram, pretutindeni.

Si cand o tin de mana, usor usor, curgand in valuri, culorile vii ale vietii incep sa ma manjeasca pe palma, strangandu-ma usor, dar ferm. Stiu ca sunt condamnat, ca nu mai am scapare, si nu pot decat sa inchid ochii si sa simt cum ma inconjoara usor, precum un praf magic din desenele cu Peter Pan, cum imi trece pe la nas ca un parfum dulce gadilandu-mi simturile, ca apoi sa ajunga undeva la piept, unde lumea spune ca ar fi sufletul, acea culoare a ei, o minune, un cadou pe care il primesc zi de zi.

Si cu fiecare zi ce trece, pretuiesc mai mult trairea, si imi amintesc cum, parca ca un copil mic, priveam ca intr-o vitrina culoarea ei splendida, fascinat, si mi-o doream cu fiecare ocazie, seara inainte de culcare, cand mancam un fruct prima oara anul respectiv, de ziua mea, cand imi cadea o geana pe obraz, sau cand suflam in niste lumanari.

Dar acum nu mai este in vitrina, acum sta pe tronul de acolo, de unde lumea spune ca ar fi sufletul meu, si din cand in cand, da culoare celor mai banale momente, si imi renaste speranta in ceea ce priveste lumea asta rea din jur.

Si cand o iau in brate, sunt gata sa plec pe front daca e nevoie, caci atunci simt ca am ce proteja, ce placea, ce ingriji, ce pretui, ce mangaia, ce asculta, ce multumi. Si inchid ochii, pentru ca asa mi se pare ca timpul trece mai greu, si pentru ca o vad oricum in fata.

Si e o lume rea in jur, dar asa a fost mereu.

Requiem pentru un vis

2009-12-03T00:40:00.004+02:00

Intrucat o persoana draguta, din oarece motive a considerat ca ar fi foarte frumos sa imi stearga contul de pe youtube (ma intreb cu ce l-am deranjat pe respectivul), intrucat aveam o parola foarte simpla (pentru ca nu ma gandeam ca ar avea cineva vre-un motiv sa incerce sa o ghiceasca, doar pentru a face rau), am pierdut toate clipurile pe care le postasem acolo. Multe dintre ele nici nu le-am mai putut recupera, neavand o copie a lor undeva. Tin sa ii multumesc mult individului, care sper ca acum este mandru ca mi-a sters clipurile, si care probabil se simte hacker.

Cert este ca mi-am recuperat contul, si cu aceasta ocazie, postez si aici pe blog una din melodiile pe care am reusit sa le recuperez, si anume Requiem pentru un vis.

Multumesc

2009-12-01T01:46:00.006+02:00

Un prieten a spus odata ceva ce mi-a placut. Imi permit astazi, sa il citez:

"Multumesc celor ce si-au amintit"

Si multumesc si stelei de pe bradut.

-

2009-11-03T22:44:00.005+02:00

Ce imi place cand isi da lumea cu parerea fara sa cunoasca despre ce este vorba cu adevarat. Eu nu sunt norocos, caci daca norocul inseamna sa te chinui atat, asa cum o fac eu, doar incercand sa faci ceva frumos, castigul la loto ce mai e?

Aici nu e in niciun caz vorba de vre-un castig la loto, pentru ca nu bani vreau eu, si zambetele nu se tin in portofel. Plus ca merele lucioase sunt stricate inauntru. Mi-ar placea deci sa isi autosugereze, lumea, sa isi tina parerea pentru ea. Doar zic si eu.

ps - La multi ani!

Cum mi-am umplut timpul

2009-10-18T23:20:00.003+03:00

Sa iti ineci amarul in alcool e groaznic. Pentru ca incepi usor usor, sa uiti toate intrebarile ce nu iti dau pace, incepe sa nu iti mai pese, incepi sa vezi lucrurile din jur in slow motion, incepi sa te misti cu intarziere, incepi sa te bucuri de timpul pe care il petreci, uitand cum ai ajuns sa bei ca sa uiti de timpul pe care il petreci, si faci greseala sa bei in continuare. Si bei, si bei, si din ce in ce pierzi notiunea mersului drept, si parca nu mai simti niciun gol in suflet. Te simti important, ca si cum "faci ceva" ca sa te simti bine - nu asta trebuie sa facem toti? Si fix atunci incepi sa te simti rau, si incepi sa regreti fiecare gura de uitare pe care ai luat-o, fiecare moment in care ti-ai aprins in suflet vise pe care apoi sa le stingi cu paharele ce le torni pe gat, sperand ca raman acolo in piept, si vin tot mai multe intrebari, de ce, cum, cu ce gresesc, de ce oare, de ce eu si tot asa, si totul a trecut acum. Noaptea, visele, sansa de a se implini si orice altceva. Iti ramane doar raul, si viata normala, banala, de toate zilele pe care o duci.

Hotii de vise

2009-10-12T22:30:00.006+03:00

Intotdeauna se gaseste ceva sau cineva, gata sa iti fure dragostea. Atunci cand ti-ai dori mai putin, atunci cand te astepti mai mult. Atunci cand conteaza mai mult. Atunci cand iti pasa mai mult. De parca universul are ceva cu tine - fie el universul cu sensul propriu, sau metaforizat, cu sensul de "un ratat care pana acum nu dadea nici buna ziua" sau "una pe care pana acum o durea undeva". Ideea e ca incerci sa iti explici, sa gasesti logica din spatele a tot ce se intampla. Si continui sa ramai cu intrebarea in minte, pentru ca nu exista logica in asa ceva. Pierzi timpul intrebandu-te de ce exista idioti pe lume, sau de ce zambeste ala de odata asa, sau chiar "de ce ala?". Nu te ajuta cu nimic, si daca, ca prin minune gasesti un raspuns, nu ai ce face cu el. Uneori idiotii nu au vina. De vina e chiar ea, dragostea, care nu arde, ci curge, prin micile crapaturi ale sufletului tau, departe de ochii cuiva; caci poate, bun-simtul ar putea uneori sa te fereasca de zambetele idiotului sau aleia, care stii ca iti taie usor, usor, craca de sub picioare, pe care tu te-ai chinuit sa o faci atat sa creasca, si care speri sa devina un copac in toata regula. Unde mai pui ca n-ai auzit niciodata daca zambetul tau in schimb, a ajutat vre-un pic de tot la cresterea crengii? Nicaieri, asa ca oftezi si inghiti in sec toate gandurile negre. Tragi aer in piept si iti juri inca odata ca nu trebuie sa renunti la sufletul tau. Dar iti aduci aminte prin cate rahaturi ai trecut, si te intrebi din nou daca n-ar fi mai usor sa dai drumul. Caci daca ar fi ce se presupune ca e, s-ar intoarce.

To be continued.

Lucrurile mici

2009-10-08T18:51:00.005+03:00

E scurt drumul de la un zambet la o incruntare. Cateodata prea scurt. Cat de mare ar fi zambetul, e nevoie de un lucru mic de tot, neinsemnat, care sa iti prabuseasca poteca si sa te faca sa te intorci. Si lucrurile neinsemnate sunt peste tot, treci pe langa ele in orice clipa, oriunde ai fi. Urasc lucrurile neinsemnate. Le-as ignora si eu ca si ceilalti, dar se intampla si ca un lucru neinsemnat sa iti faca ziua frumoasa. Uneori sunt asa de neinsemnate, incat nici nu ai idee de ce, deodata, soarele straluceste color in jurul tau.

Cel mai mult imi plac lucrurile neinsemnate in lumina soarelui, sau in intunericul unei camere mici, si degetele acelea delicate care se invart, incercand sa explice cine stie ce lucru, unora care se uita atenti, implicati in discutie. Doar eu stau si ma uit la ele, de parca ar fi niste baghete magice care imi fac vraji, sau de parca ar fi niste roti imense dintr-un parc de distractii, si eu sunt copilasul care le priveste fascinat. Da, fascinat. Asta era cuvantul. Si peretii camerei ma feresc de lumea rea de afara, de celelalte lucruri mici, alea rele, care asteapta sa ma atace precum niste lei infometati, sau de toti aia care vor sa imi fure lucrurile neinsemnate atat de minunate, doar asa, pentru ca pot, si nu pentru ca le-ar fi de folos... caci probabil doar eu imi invart privirea dupa "baghetele" alea magice de care spuneam. Dar, oricum stiu ca lumea va vrea sa mi le fure mereu, si cu toate astea, imi ramane totusi zambetul pe fata, pentru ca tuturor ne place cand primim cadouri, lucruri frumoase fara sa facem nimic. Ma bucur deci, de micile ocazii pe care le primesc.

Raman inca fascniat, cu o tenta de regret insa, fata de cea mai frumoasa creatie a lui Dumnezeu, "cu o tenta de regret" pentru ca uneori, e prea frumoasa. Atat de frumoasa, incat toate lucrurile alea neinsemnate rele...

Urasc ironia soartei.

2009-09-27T23:53:00.003+03:00

Da, o urasc. Niciodata nu ezita sa ma faca confuz, atunci cand incerc sa inteleg universul asta infinit.Asa e ca si voi?

Doar una din greutatile vietii

2009-09-20T22:27:00.005+03:00

Cel mai greu mi-e sa ma las prada somnului, dupa ce fac ceva ce stiu ca doare. Si asta pentru ca in vis, toate retinerile dispar; nu mai este niciun gand care sa te distraga, spunandu-ti ca ceva anume s-a dus, si nu are rost sa te gandesti la el; orice lucru poate fi adevarat, nimic nu pare ireal, si chiar si o poveste scrisa intr-o carte a carei pagini le rupi cu mana ta poate fi reala pentru o noapte. Si ironia vietii, cel putin pentru mine, face ca acest lucru sa se intample mereu, si nu ma lasa balta niciodata.

Ca tot pomenisem de "o carte cu povesti", e foarte usor sa spui ca nu iti place acea poveste. La fel de usor e si sa iei cartea, sa o arunci pe geam, precum un copil suparat, in ziua de Craciun, ca nu a primit ce si-a dorit. Dar e foarte greu sa stii, ca atunci cand o arunci, distrugi toata munca si sufletul ce l-a depus cel ce a scris pagina cu pagina, cuvant cu cuvant, in cartea dorintelor sale, in fiecare moment cand viata nu i-a oferit decat lacrimi, dezamagiri si tristete. E greu, da...dar totul devine usor de inteles cand si tu, la randul tau, ai undeva scrisa o carte a dorintelor...cand si tu, la randul tau, esti un autor, ce isi noteaza pe furis, dorinta cu dorinta, intr-un caiet, ca atunci cand le va avea, sa isi aminteasca cat si le-a dorit, si sa poata fi fericit cu adevarat.

Lucrul asta nu l-am inventat eu azi dimineata. Lumea se invarte in jurul axei sale de mult. Si il stiam si ieri.

Ce nu stiam insa, e ca nici chiar eu, nu ma pot concentra sa citesc o carte de povesti atunci cand televizorul e dat tare, si am pierdut telecomanda. Si am aflat din nou, ca in cazul asta, cartea de povesti nu isi astepta randul, cumintica, pe raftul de biblioteca, rabdatoare ca tu sa opresti televizorul. Din contra, ea are lucruri de spus, si nu ai ce sa faci. Ori o citesti cu televizorul pornit, si nu intelegi nimic din ea, ori, o asezi pe raftul librariei.

Si facand asta, nu faci decat sa treci inca ceva pe lista cartilor ce nu ai reusit sa le citesti, si pe care, daca vei mai avea vreodata ocazia, iti vei dori sa le citesti, asa cum se cuvine.

Dar cartile nu stau pe rafturile librariilor, ci se vand.
Cu toate astea, am trecut aceasta carte, pe lista mea.

Sa fi mic si sa privesti in sus

2009-08-24T02:55:00.005+03:00

Privita in intuneric, e minunata. Pot sa ma inchid intr-o incapere mica, pe intuneric, cu tavanul pictat cu elefantei, cu fum de tigara, si cu muzica orientala, asa cum mi s-a intamplat, si sa vad totusi stelele. Le vedeti si voi? Sunt in ochii ei. Sa indraznesti sa zbori spre ele? Si daca odata ce ajungi acolo, va trebui sa te si intorci? Pe cine incerc sa mint, normal ca va trebui sa ma si intorc. Si atunci ce o sa fac? O sa ma uit la fel la ele? Probabil ca nu, pentru ca atunci, in mod sigur, va fi inorat. Si daca nu va fi inorat, de ce m-as uita? La ele nu voi mai ajunge niciodata. Si atunci, de ce sa o faci, daca o iei asa de la inceput? Pentru ca fiecare 5 minute fericite din viata mea nu sunt o pierdere de timp. Si inca imi amintesc cum am zburdat cand am vazut prima oara stele in timpul zilei, si cum numai gandul ca si-au intors razele rapitoare catre mine, intentionat sau neintentionat, mi-a dat cuvinte sa cant. Si inca imi amintesc cum, in timpul noptii, mergeam singur, la 23:00, cu un caine, doi dupa mine, pe strada, cantand din nou, si regretand din nou, ca timpul trece, si nu ai ce face. De aceea s-au inventat ghindele. Ele rezista o vesnicie.

Doar zic

2009-08-04T00:24:00.004+03:00

Ca sa stii cum este Raiul, nu trebuie sa citesti Biblia, sau sa te calugaresti. Nu trebuie nici sa mori si sa te intorci inapoi in lumea noastra. Nu trebuie droguri, nici alcool, sau bani, pentru o excursie pana acolo.

Un sarut pe care il primesti, cu drag, dupa ce ti-ai dus crucea asteptand, si pe care nu il smulgi ca pe o fasie de piele moarta de pe buze, unul lent si plin, te duce exact acolo. Eu asta spun...

Filmul bate viata

2009-07-26T02:26:00.002+03:00

O bate. Atunci cand ma simt de parca as juca in propriul film, atunci cand cuvintele curg usor usor, exact cum trebuie, de parca un scenarist le-a scris inainte, atunci cand totul decurge asa de bine incat uitandu-ma la mine insumi de undeva departe am impresia ca visez, atunci cand timpul trece marind curiozitatea de a stii ce se va intampla, atunci cand in minte imi canta coloana sonora, din ce in ce mai tare, si deodata buzele ei ma saruta. Pacat ca de fiecare data, un film dureaza 2 ore.

Intreaba-l pe Bazi revine

2009-07-12T23:58:00.003+03:00

Desi renuntasem la "consilierea psihologica" pe care o ofeream gratis prin intermediul blogului Intreaba-l pe Bazi, observand ca intrebarile continua sa soseasca, unele de-a dreptul comice, unii dintre voi neintelegand "care-i smenu' frate", am decis sa relansez serviciile mele, doar pentru voi, dragii mei. Asa ca a sosit din nou timpul ca misterele ce va macina creierul sa fie solutionate, sau din contra, lasate si mai in pom decat erau, doar de catre mine, unicul, psihologul vostru de serviciu, Bazi.

Puteti accesa din nou blogul, daca va uitati atenti in dreapta (si daca dati click).

Planuri

2009-07-10T03:16:00.003+03:00

Am sa plec intr-o noapte de acasa, si am sa o iau incet pe jos pana la Mall, apoi am sa merg usor pe linia lui 19, pana la Cutitul de Argint, apoi am sa cobor, am sa intru in parc, am sa ma uit la flacara ce se spune ca arde mereu sa vad daca inca e aprinsa, dupa care am sa cobor niste scari, dupa care alte scari, si altele, si altele, am sa ajung in mijlocul platoului, am sa ma intind pe spate, si am sa ma uit la cer. Si am sa ma uit in dreapta, si apoi iar la cer, si apoi iar in dreapta, si am sa raman uitandu-ma in dreapta, mirosind acel ceva special din guma de mestecat roz, de capsune.

Si pentru ca nu as vrea sa mai plec de acolo, am sa ma trezesc la mine in pat, am sa casc, si am sa ma intorc la somn, in caldura verii, dupa amiaza. Si ma voi intreba de ce din tot ce pot face, eu imi pierd vara dormind pana tarziu. Dar nu o pierd.

O poveste

2009-06-29T00:22:00.009+03:00

E intuneric, dar televizorul lumineaza camera ca si pomul de Craciun. In spatele perdelei joase se vad lumini reflectate in zapada ce a acoperit totul. Caloriferul bagat in priza, cu o pereche de pantaloni uzi asezata pe el, abia daca reuseste sa faca fata, cu toti "comis-voiajorii" ce intra pe usa, fara sa bata, cu o sticla in mana, dorind si ei sa arate tuturor, victoriosi, ca sunt fericiti. Spun victoriosi, pentru ca fiecare are o misiune in aceasta seara. Misiunea lor - sa se distreze. Calea lor? Jack Daniels, Sange de Taur, Votka, Whiskey, Bere. Punct ochit, punct lovit. Misiunea mea? Sa fiu fericit. Punctul meu ochit? Niciunul. Pentru prima oara vreau ceva si nu ma gandesc cum o sa ajung acolo.

Liniile de pe cearseaf o sa imi arate calea, bataile cu perne or sa incerce sa ma impiedice, si sufletul o sa imi indice victoria. Si asta este doar o poveste ce imi vine in cap, atunci cand ascult ce si voi auziti acum, pe fundal.

Moartea lui Michael Jackson.

2009-06-28T01:49:00.008+03:00

Ei, uite ca am ajuns sa scriu si un post despre un astfel de eveniment. Dar, cum toata lumea se baga in seama, cum toti au scris, cu cuvinte ce nu sunt ale lor, sau au vorbit cu guri ce nici ele nu le apartin, despre acest lucru, va anunt inca de pe acum, ca acest post nu va fi unul dintre acestea. Nu voi scrie aici nu stiu ce "REST IN PEACE", nu ma voi plange de cat de trist sunt pentru moartea lui, sau nu voi copia lucruri pe care le-am auzit la stiri. Asta pentru ca nu sunt trist. Urmatoarele lucruri, pe cat de socante or sa vi se para, pe atat de adevarate sunt, si va vor starni in minte din ce in ce mai multe controverse legate de cat de inuman sunt eu, toate din cauza voastra (incep sa sun ca si Dan Diaconescu).

Ca sa nu va sochez prea tare, si ca sa ma scutesc de anumite aprecieri urate legate de mine, va spun de la inceput legatura mea cu artistul, care "tocmai ne-a parasit".

De mic copil, am auzit de la mama, de la televizor, de la lume despre acest absolut fenomenal artist, si de indata ce l-am vazut prima oara la televizor, imaginea lui mi-a ramas intiparita in minte. Vazand lucrurile ce mi se par inca absolut imposibile pe care le facea, show-ul pe care il oferea, isteria pe care o declansa in randul fanilor, si nenumaratele documentare despre recordurile pe care le-a stabilit acesta mi-au adus in suflet un respect extraordinar, pentru acest om, pe care multi dintre voi il considerau un pedofil cat era in viata.
Din punct de vedere al muzicii lui, nu l-am ascultat niciodata intentionat, din simplul fapt ca traiesc in prezent, si fac parte dintr-o generatie cu muzica ei, stilurile ei si imaginile ei. Si moartea lui nu m-a facut sa il ascult si sa realizez abia acum ce mare artist a fost, si sa ma plang, fie din snobism (Romania - in topul european al celor mai pline de snobi tari) pentru ca asa face lumea, fie din suflet, pentru ca abia acum realizati ce a pierdut lumea. Din contra. Gandul ca o persoana a ajuns in rai, locul fericirii eterne, al lipsei de griji, al iubirii neconditionate, lucruri pe care orice persoana le-ar dori, ma face sa lacrimez cu sufletul plin de bucurie pentru Michael Jackson.

DA, SUNT BUCUROS, PENTRU CA ACEST EVENIMENT ESTE CEL MAI FRUMOS DAR PE CARE IL PUTEA PRIMI ACEST OM DE LA DUMNEZEU

Pana a explica ce am spus mai sus, sa va explic voua de ce plangeti voi. Pentru ca sunteti niste lacomi! De ce imi permit sa va fac lacomi? Pai sa citez cativa fani, ce se declara absolut sfasiati de moartea lui Michael Jackson:

"Am auzit la stiri ca a murit, si pur si simplu nu credeam. Ma gandeam ca o sa il vad anu asta din nou pe scena, imi aminteam cat de bine m-am simtit in 1992 cand am fost la concert si l-am vazut, si cand am auzit ca a murit pur si simplu nu mi-a venit sa cred."

"Muzica lui ma facea sa ma simt extraordinar. Eu nu pot sa cred ca a murit, nu pot..."

Etc....recunoasteti aceste lucruri, nu? Le vedeti des zilele astea la tv, sau poate le ganditi chiar voi. Observati acum, ca v-am atras atentia mai devreme, lacomia din tot ceea ce spuneti?

La Michael Jackson s-a gandit cineva vreodata? Faptul ca si el e om? Faptul ca si el are sentimente, ca si voi? Nu cred, din moment ce plangeti pentru faptul ca el, a ajuns in sfarsit in Rai, unde are parte de paradisul pe care il merita cu prisosinta, dupa tot chinul prin care a trecut pentru a ne face pe noi, ceilalti, fericiti.

Viata lui a fost o viata plina de chinuri, inca din copilarie, care i-a fost rapita de tatal sau, care i-a speculat talentul incredibil, transformandu-l intr-o masina de facut bani. Viata de persoana publica iti rapeste orice urma de intimitate, insa Michael Jackson a fost mult mai mult decat o persoana publica. Faptul ca a fost prins dormind in pat cu copii nu insemna ca este pedofil, ci pur si simplu insemna ca inconjurat de toate lucrurile pe care el le-a urat cel mai mult in viata, care i-au rapit copilaria si bucuria , incerca sa gaseasca copilul din el.

Faptul ca s-a auto-distrus intr-un asemenea hal, din toate punctele de vedere, lucru care i-a adus si moartea nu insemna ca nu este intreg la minte. Insemna ca ura acea imagine a copilului mic, negru, cret, pe seama caruia tatal lui facea bani, si care in loc sa stea degeaba, sa se joace in parc, si sa fie bucuros, savurand viata ca orice copil normal, trebuia sa mearga la repetitii, la emisiuni, la concerte. Aceasta imagine, cu regretul ce o urma il bantuia noaptea, cand trebuia sa ia calmante ca sa poata sa adoarma. Aceasta imagine il bantuia cand se privea in oglinda, lucru ce l-a dus la toate operatiile estetice pe care le-a suferit. Aceasta imagine l-a facut sa isi poarte copii mascati pe strada, temandu-se atat de mult sa nu aiba si ei pe umeri acea povara pe care el, la randul lui, a avut-o. Aceasta imagine l-a facut sa isi construiasca acel Neverland, luat din desenele cu Peter Pan.

Voi, asa zisi fani care "il iubiti" pe acest Michael Jackson, plangand pentru moartea lui, nu faceti decat sa va inscrieti in categoria oamenilor pe care el i-a urat cel mai mult, cei care vroiau sa obtina bani, sa fie fericiti pe seama lui, negandindu-va o secunda ca poate o vesnicie in Rai este cel mai frumos lucru pe care il putea primi in dar de la Dumnezeu, dupa toata viata pe care a dus-o. Spunand ca nu trebuia sa se intample asa ceva, e ca si cum ati spune ca va pare rau ca cineva e fericit.

Aceasta vesnicie in Rai, alaturi de "retragerea lui", zile in care intreaga lume si-a intreptat gandul spre el acolo sus (imi imaginez un public absolut enorm, cu toti oamenii de pe globul pamantesc ovationandu-l), ma face si pe mine sa lacrimez, insa nu de tristete, ci de pura bucurie, din emotia de a vedea un asemenea lucru, chiar daca doar mi-l imaginez (spre deosebire de Michael care l-a vazut), si din perspectiva gandului ca in sfarsit, acest om primeste iubirea neconditionata, acolo in Rai, pe care chiar el a declarat de atatea ori (din moment ce si eu l-am auzit spunand) ca si-a dorit-o dintotdeauna, lumea iubindu-l doar pentru muzica lui, pentru dansul lui, pentru talentul lui, si nu pentru ca este om, ca si noi ceilalti.

Gandesc aceste lucruri dintr-un motiv cat se poate de simplu - ma pun in locul lui, si poate ca acum, dupa ce ati citit ceea ce am scris eu aici, realizati si voi sper, ca moartea lui nu este un motiv de tristete, si ca manifestandu-va tristetea pentru acest lucru nu faceti decat sa il intristati pe el.

Si apropo, cati dintre voi ii ascultau melodiile cat timp era viu, si cati dintre voi va gandeati la el zilnic atunci?

Eroul s-a intors.

2009-06-28T01:18:00.002+03:00

Imaginati-va un drum singuratic prin desert, la apus, cand soarele este fix la orizont. Abia puteti privi spre soarele ce isi da ultima stralucire, inainte sa plece sa incalzeasca o alta parte a lumii, cand vedeti un mic punct negru in coroana lui. Puneti mana deasupra sprancenelor, ca sa puteti privi mai bine, si incet incet se distinge o silueta inegrita de razele ce o contureaza. Mersul lui ca de mars, ca de defilare, va umple usor usor de ceva magic, de inocenta, si parca grijile vietii dispar. Este el! Este eroul pe care il stiati. Nu conteaza ca muriti de sete, ca nu aveti bani in buzunar. Nu conteaza ca nu aveti slujba de vara, sau ca este criza financiara, ca tigarile costa bani, ca cismeaua este departe, ca va dor picioarele, ca s-a intunecat, ca parintii se intreaba unde sunteti.

Sau pentru mine, chiar nu conta. Pentru ca astazi, eroul s-a intors. Astazi, pentru o zi, mi-am retrait clipele in care eram eu, eroul, intr-un timp in care varsta, grijile vietii, si multe alte lucruri ma convinsesera si pe mine ca eroul s-a retras.

Desi acum picioarele ma dor, si sunt obosit, inca nu m-am culcat. Ma bucur inca de ziua de azi, si stiu ca si eroului i-a placut sa imi ia astazi locul :) .

Uitandu-ma pe aici

2009-06-27T00:31:00.002+03:00

Sunt atatea cantece care stau pe aici, asteptand sa fie, fie terminate, fie inregistrate, atatea precum toate gandurile care imi trec, sau chiar care nu imi trec prin cap. Le uit si-mi amintesc de ele, la fel de des precum scriu altele noi, la fel de des cum retraiesc versurile sau recant muzica lor, la fel de des cum ascult cate o melodie a unui artist care imi aduce aminte de prorpia varianta, la ceea ce el canta.
Cel mai rau este ca mainile care imi transpira peste un caiet sau peste tastatura, seara de seara, atunci cand ma pot aseza linistit pe scaun, si pot scrie o noua poveste imi aduc aminte ca visele se traiesc doar in timp ce dormi, si ca, ca om trebuie sa ma comfrunt cu lucruri cat se poate de verosimile, cum ar fi transpiratia in mijlocul verii, sau imposibilitatea de a inregistra in timp ce mama ta e acasa.

Life update

2009-06-26T01:58:00.004+03:00

Stau, pasager, si ma uit pe geam cum zboara timpul pe langa mine. Schimbarea polilor magnetici - parerea oamenilor de stiinta; orarul meu foarte prost (ar trebui sa ma culc la 9 si sa ma scol la 4 dimineata sa invat precum colega mea Valentina) - parerea doamnei Stanciu, profa de mate; cand eram eu ca tine aveam timp berechet sa fac tot: sa invat, sa fac curat, sa ma joc - parerea mamei; planeta se scufunda - parerea domnului George Copos; blestemul Elodiei - parerea lui Dan Diaconescu, si as putea sa o tin asa pana maine... cert este ca eu vad pe pielea mea cum pur si simplu nu am destul timp. Si cu asteroidul care ne ameninta viata, si care spune ca va veni in 2012, chiar incep sa imi fac griji.

Fie ca e vorba de o noua idee ce imi izbeste capul, de a mesteri ceva anume, lucru ce se intampla odata la un minut, fie ca e vorba de timp pentru a face alte lucruri, fie ca e vorba de a savura atingerea unei palme fine, fie ca e vorba de a visa...timpul nu-mi ajunge. Si ma uit in jur, la cei carora le spun ideile, la cei care fac alte lucruri, la palma a carei atingere o savurez, sau la lumea care viseaza si tind sa cred ca eu sunt cel ce ramane in urma, si nu ca timpul se micsoreaza. Lucru pe care l-am mai facut de atatea ori.

Ce este insa diferit de data asta? Faptul ca de data asta voi opri timpul in loc.

A citit intr-o carte...

2009-06-03T23:59:00.004+03:00

Fragment dintr-un dialog de azi (eu sunt maro).

-Hai ma, vii si tu...a zis ca vrea sa mergem amandoi.
-Nu ma, lasa, mergi tu, distreaza-te. Eu am decis sa ma interiorizez.
-Pai nu e bine ma asa...e cel mai rau sa fi izolat, sa n-ai prieteni.
-Pai stiu, da daca nu am prieteni...
-Pai iti faci!
-Pai nu vreau.
-Mai stii ce ziceai atunci, care e idealul tau de fata?
-Era, nu mai e.
-Pai de ce?
-Pai nu mai am niciun ideal de fete.
-Da' cum ai ajuns la ideea asta? De la aia cu Gheorghidiu, ah?
-Nu, pai...am citit...intr-o carte, nu mai stiu cum se numea. Si erau acolo fel de fel de prostii, despre femei, dastea, si...mi-a trecut totul despre dragoste. Si nu mai vreau nici sa mor, cu armata, si asta...am zis ca daca vreau sa mor ma duc acolo in sectoru ala unde sunt tigani...
-Ferentari?
-Da, acolo...si dau intr-unu sa vezi cum sar toti sa ma bata...

Nu stiu de ce, dar pentru o secunda, parca mi s-a frant inima. Asa cum simteam si cand citeam cate o poezie de Bacovia.
Toti il fac cretin, pentru ca a scris despre "mortaciuni". Gluma, deja scrum, "ERA EMO". Pe mine ma face sa ma inmoi, si nu pentru frumusetea artei lui, sau pentru placerea de a citi asa ceva. Ma inmoi pentru ca n-as vrea sa stiu ce simtea acel om, cand a scris asa ceva. Sa fie poate empatie...

Totuşi, e rău...

2009-05-29T00:03:00.006+03:00

E frumos să vezi că eşti diferit de ceilalţi; ca toată lumea să îţi spună că eşti special; ca unii să îţi spună că şi-ar dori pe cineva ca tine, dar să te uiţi în jur şi să îţi pui problema dacă nu cumva eşti prost. Să stai să plângi pentru sufletul tău, şi să te convingi că eşti prost, prietenii spunând că eşti prost pentru că plângi, iar cei mari pentru că plângi pentru ceva ce la vârsta ta, nu există.

Totuşi, e frumos să crezi că poţi contrazice lumea care îţi spune că la vârste abia coapte de soarele vieţii, nu iei sufletul în joacă.
Să asişti la discuţii, şi să taci, spunandu-ţi in gând, că trebuie să fi diferit, dacă ai ceva de spus.

Şi e frumos să începi să te crezi special. Să te-numeri într-o lume pe care o crezi mai bună.

Totuşi, e rău e să realizezi că eşti singur în lumea ta.

Ce zic ochii tai?

2009-05-26T22:16:00.004+03:00

As vrea sa stiu, macar o clipa, ce spun ochii tai. Daca sa ma bucur ca ii vad, sau sa ma ascund de ei. Daca sa ii privesc, sau sa ma prefac. Daca ma cauta, sau ma gasesc intamplator.

Si dac-ar fi sa-mi placa ce imi spun, as vrea sa imi sopteasca lin pe buze, in picatelele de soare, intinsi pe iarba, stralucind deasupra mea, si umplandu-ma de viata in fiecare seara, precum insusi soarele trezeste natura, in fiecare dimineata.

Si va fi la fel.

2009-05-24T00:14:00.000+03:00

M-am convins.

Ce am...

2009-05-23T21:03:00.003+03:00

Mi-e frica...mi-e pur si simplu frica, de fiecare data. Parca pleci, si nu ne mai vedem niciodata. Eu nu mai sunt eu, tu nu mai esti tu, asa cum s-a intamplat data trecuta.
Si nu e nimeni caruia sa ii urlu dupa ajutor.

Eram atat de pierdut, incat nici curajul de a ma mai uita spre tine, de a iti spune ceva, nu-l mai aveam. Ma simteam atat de naiv, pentru ca, desi pot raspunde la alte milioane de intrebari, nu puteam gasi raspunsul la cea mai simpla dintre ele - de ce? ...atat de naiv, pentru ca pot sa fac o astfel de "afacere"...sa ofer atat si sa nu primesc nimic.

Pot sa ma uit in jur, si sa zambesc aprobator la tot ce vad, dar nu pot sa fiu unul dintre ei. Tocmai de aceea as vrea sa privim si sa zambim impreuna. Si nu incerc sa nu ma grabesc pentru ca nu sunt punctual. O fac pentru ca as vrea sa opresc timpul in loc...

Cele doua cateluse

2009-05-22T23:44:00.004+03:00

Pe cea GRI o tineam in brate,
Pe cea NEAGRA o vroiam.
Cand sa aleg, m-am trezit.

Stergand praful de pe CD-uri

2009-05-14T01:18:00.005+03:00

Era melodia pe care o ascultam acasa inainte sa plec la scoala.Era singura melodie pe care o aveam pe telefon, si pe care o ascultam pe drum spre scoala, pe drum de la scoala, si, seara tarziu, la calculator la casti.Era melodia pe care o aveam ca alarma la telefon, si care ma scula in fiecare dimineata.Era melodia pe care asteptam metroul.Era melodia care imi descria prezentul.

Ceva dramatic in linia melodica ma facea sa ma inmoi.Refrenul imi dadea cuvintele cu care sa imi explic ce era cu mine.Era ca o coloana sonora pentru ceea ce traiam in acel moment. Imi spunea fix ce imi era cel mai frica sa aud. Ca sunt singur in asta. Ca era cum va fi mereu, undeva prea departe pentru mine ca sa pot ajunge. Asta ma rupea in doua.

Retin perfect martea ploioasa, in care abia iesisem de la scoala. Tocmai imi pornisem muzica in casti, cand o colega ma intreaba - ce asculti? - imi ia casca din mana, si o baga in ureche. Dupa 10 secunde imi spune - ce melodie trista...de ce asculti asa ceva?. N-am stiut ce sa ii raspund. Am spus - mie imi place.

Dar asa era.Eram trist.Mai mult decat trist.

Mirosea a vara

2009-05-11T01:02:00.004+03:00

Lumea iese din casa, si impanzeste orasul pana noaptea, tarziu.Zambete, lucruri noi de povestit, zile pline, prea pline.

Nimeni si nimic nu isi va gasi timp pentru mine.
Voi bate aceleasi alei pline de fete si baieti, exclus din peisaj.

Hurry up and wait...

2009-05-07T22:33:00.002+03:00

Saptamana asta a fost o serie de grabeste-te degeaba.
Vina?E numai a mea din nou, pentru ca pur si simplu nu invat ca mai nimic din ce ma inconjoara acum nu merita pasarea mea.Tot sper ca apare lucrul care o merita, si nu vreau sa imi invat lectia pe care sa o aplic gresit chiar atunci.
Curios, caci iata, si eu sunt roman...

Printre plopii fara sot si papuci

2009-04-23T00:00:00.008+03:00

Ma plimbam in weekend pe strazile Iasiului, orasul in care orice incaltare e papuc, orasul teiului lui Eminescu, sau al plopilor fara sot, orasul unde lumea inca iese la promenada pe bulevardul Stefan Cel Mare, si orasul in care inca te mai poti plimba cu tramvaiele vechi, nemtesti, ce erau odata si aici, in Bucuresti.

Ma uitam in jur, si admiram cladirile invelite in placute mici de gresie, ce desenau pe ele diferite forme, in culori pale, sterse de vreme, ce ma duceau undeva departe, in copilarie.Caci tin minte fotografiile pe care le gaseam prin almanahurile ce zaceau in debaraua de pe holul meu, care a disparut si ea, odata cu o buna parte din copilaria de care spuneam, si in care admiram imortalizate aceleasi modele old-school, ale unor fabrici de paine, tesatorii, uzine, si alte simboluri, ale timpurilor in care Romania inca avea o revista "Romania Pitoreasca".

Mergand lent, pe bulevard, vedeam cupluri trecute de prima tinerete, imbracate ca de carnaval, care mai de care mai asortate, tinandu-se de mana, facand promenada de duminica dupa-amiaza, ce se pierdeau in imaginea veche a orasului.Printre ei, zaream tineri, imbracati dupa moda vremurilor actuale, care, la randul lor se tineau de mana, si se sarutau cu foc pe la colturi, pe banci, pe malul raului al carui nume nu am reusit sa il retin - captivat, poate, de mireasma aceasta dragastoasa, ce ma gadila si pe mine, undeva inauntru.

Gadilatul asta nu ma facea sa zambesc, dar imi dadea o buna stare, una pe care nu o am des.Mi-as fi dorit sa fac si eu parte din acel peisaj, sa am pe cineva care sa ma stranga la piept si sa ma sarute cu foc, asa cum doar pe strazile acelea se putea.Stateam in statia tramvaiului 6, pierdut in aceasta reverie, incercand sa o savurez ca si cum ar fi reala, cand m-a trezit sunetul tramvaiului ce venise in statie.

M-am urcat in el si am revazut scaunele imbracate in piele, masutele mici dintre ele, butoanele albe, mari, cu un text in germana deasupra, pe care niciodata nu l-am inteles dar pe care il citeam mereu, si acele vagoane mici, separate intre ele.M-am plimbat apoi prin Copou, parcul unde inca zace teiul lui Eminescu, cu gandul inca la acea reverie din care ma trezise tramvaiul, si cu o durere de picioare pe care incepeam sa o simt, dupa atata mers.Dupa un scurt tur al parcului, printre copiii ce se intreceau pe biciclete, m-am urcat intr-un taxi si m-am intors la apartamentul in care am stat, pentru un bine meritat somn.

Si iata-ma intors acum, inca simtind briza aceea ce imi gadila buzele.

Copacul inflorit de langa ghena

2009-04-02T00:19:00.003+03:00

Noaptea trecuta, inainte sa ma culc, simteam, mai mult ca de obicei, nevoia de a deschide fereastra camerei.Sa fi fost cerul aprins, ce se zarea undeva in spate, printre blocurile cu lumina stinsa, la ora 2 noaptea, intr-o marti?
Nu, pentru ca indata ce am deschis fereastra, am inchis ochii, poate orbit de mirosul si caldura ce veneau de afara.Acel miros trezea mai degraba ceva inauntrul meu, si mai putin ceva legat de aromele de corcodus inflorit, ce imi gadilau nasul.

Incepusem sa simt o mancarime ciudata pe buze, de care puteam scapa doar cu un sarut.Cu ochii inchisi ma vedeam pe banca de la celalalt bloc, singur cu tine acolo, uitati de cei din jur.Capul tau se rezema moale pe umarul meu.Cu mana dreapta ti-l strangeam la piept, strivindu-ti buzele pe care apoi le sarutam cu atata pofta.Pentru un timp, nu mai exista noapte tarzie, caldura, ora de venit acasa, si aceasta imagine in gandul meu.Pentru ca era reala.

Dar pisica neagra care a tasnit de pe un tomberon de la ghena de alaturi, probabil certandu-se violent cu o alta de sub o masina m-au trezit.Mi-am dat seama ca nimic din ce vedeam nu exista.Am inchis geamul, si din nou, m-am asezat in pat.Avea sa fie ultima zi, cel putin pentru o perioada, cand voi mai face asta inainte sa dorm.

Perna mea...

2009-03-26T23:22:00.005+02:00

Stau fara sa adorm, in nopti tarzii, si privesc tavanul.Asta fac de cateva zile incoace.Poate pentru ca in stanga este doar perna goala, pe care inca o mai strang in brate uneori, sperand ca asa voi putea sa adorm mai repede.Sau poate pentru ca si mai in stanga este patul gol, care asteapta sa ii fie incalzita putin salteaua, ca si interiorul meu.

Dar in sus nu vad tavanul, cu zugraveala lui alba si liniile negre ale jaluzelei.In sus vad cerul negru, si bolta cereasca plina de stele.Si privind in jos, ma vad pe mine, poate peste 5, 7, 10 ani...stand in pat, in timpul noptii, si privind din nou, cerul.Dar ma uit in stanga mea, si acolo te vad pe tine.

Doar imaginea ta, acolo, poate sa acopere amintirile fumurii, neclare, de acum 13, 14 ani, cand eram trezit de tipete sfasietoare, si trebuia sa urmaresc lucruri pe care niciodata nu le-am inteles, si nu o sa le inteleg. Eram un simplu copil, fara vina.Pana in momentul in care cutterul portocaliu de la 7:30, cu stirile ProTv din sport pe fundal mi-au taiat copilaria.

Numai mainile tale calde si moi, si trupul tau pe care il tin in brate ma fac sa ma simt implinit, pentru momentele in care sabia mea de jucarie, din lemn, impartea lacrimi in stanga si in dreapa.

Numai respiratia ta lenta, calma si calda imi poate sterge din minte simfonia violenta si rece de zgomote, urlete si pumni ce rasunau a tunete.

Numai pleoapele tale, asternute peste ochii tai minunati pot sa traga perdeaua peste fanta de intuneric ce se vede sub mine.

Doar ce simt pentru tine poate sa ma razbune pentru ce n-a simtit nimeni.Un nimeni.

Doar parfumul respiratiei tale poate sa imi scoata din nas vaporii otetiti.

Doar buzele tale, ce ma saruta, pot sa imi vindece ranile, de care niciodata nu m-am vaitat, dar pe care le am.

Inca sper ca, macar odata, voi avea ocazia sa transform visul in realitate, pentru fiecare cosmar din care nici pumnii nu m-au trezit, ca sa nu vorbesc de ciupit.

Dar tu nu stii asta.Nimeni nu stie asta.Nimanui nu ii pasa asta.Pentru ca fiecare vrea ce nu are, sau ce n-a avut.Si mainile ce imi freaca ochii, imi spulbera totodata si imaginea pe care vreau atat sa o traiesc.Si ma intorc cu capul spre perna, il acopar cu patura, si incerc din nou sa adorm.A doua zi sunt din nou, doar Bazgan Andrei Sabin, al doilea elev la catalog.

Roackarii

2009-03-24T23:29:00.004+02:00

Pai a cam trecut ceva timp de cand n-am sters prafu de pe paginile astea.Asta pentru ca am facut alte treburi, care m-au tinut ocupat.
Dragi copii, azi Bazi va zice o poveste.
Hai sa vorbim de..."roackeri".Nu, nu vorbim de persoanele care asculta rock.Vorbim de "roackeri".
Cunosc un roackar care trebuie sa isi diversifice gusturile muzicale.Asta pentru ca hanoracul cu Metallica este biodegradabil, si faptul ca il poarta zilnic de cand il stiu ii sporeste putrefactia.
Da, asa m-am gandit si eu.Are mai multe la fel.Insa urmele de pizza de anu trecut, de la Pizza Hut sunt aceleasi.Si nu cred ca s-au hotarat astia sa faca editie speciala Death Magnetic cu urme de salam pe ele.
Credeam ca poate nu are bani de altul.Lucruri ca astea se intampla, si nu e nimeni de invinovatit.Mama imi aduce mereu aminte de chestia asta.Si chiar incepuse sa imi fie mila de el.Pana cand odata l-am impins intr-un gard, si din buzunar i-a cazut prin gaura pe care a facut-o cu tigara cand a fumat prima oara acum 2 ani, si care datorita faptului ca s-a ingrasat mult de atunci s-a facut de vreo 10 cm i-a cazut un Ipod classic, 60 giga, alb.Atunci m-am convins.Si m-am simtit si oarecum isteric, pentru ca de vreo 2 ani ii dau bani sa isi ia tigari, desi inca imi lipesc capul de vitrina la Diverta cand vad un mp3 player cu touch screen la 3 milioane.

Faza e ca hanoracu lui e ca un fel de buletin pentru tipul asta.Are atatea pete, ca de exemplu, daca face un accident si e inconstient, ii poti afla grupa sanguina doar prelevand putin sange de pe maneca dreapta, si facandu-i o analiza.Varsta?Te uiti la urmele de tort care incep fix de sub gat, si merg incet incet, din 2 in 2 cm spre burta; asta pentru ca a crescut in inaltime de la an la an, si de fiecare data bucata de tort ii cadea din ce in ce mai jos. Aflii si cum il cheama usor, daca ai norocu sa cada pe burta, sau daca poti sa il intorci, odata cazut pe spate. Asta pentru ca odata i-am scris cu pasta corectoare pe spate "Conopida e Gay". Abia acum imi dau seama ca asa ii aflii si orientarea sexuala...desi daca e desfigurat de accident, la prima vedere ai gresi sigur, daca te iei dupa podoaba capilara care trece de umeri.

Odata, la ziua mea, am dat caloriferul la maxim in Iunie.Ma gandeam ca asa, ori transpira si se vaporizeaza hanoracul - un fel de o a doua intemeiere a bisericii, pentru ca banuiesc ca se vaporiza sub forma de limbi de foc (odata l-am stropit cu benzina, ca sa luam mirosul de peste pe care il prinsese dupa ce scapase un MCFilet`o`Fish pe el). Pana la urma, tipu si-a dat jos hanoracu. Dar n-am observat prea curand.Ghiciti ce avea pe sub!Exact.Tricou cu Metallica.

Elevul parazit

2009-03-24T23:28:00.000+02:00

Are note mai mari ca tine. Vorbeşte cu tine in ore, dar tu eşti cel pedepsit. Te injură atunci când iţi uiţi cartea de Engleză, pe care oricum el ţi-ar fi luat-o.Nu poate să şi-o care singur, căci geanta Converse nu este destul de incăpătoare. Îl hraneşti zilnic cu jumate din pachetul tău, pentru ca aşa este omeneşte. Este des înfometat, căci îşi cheltuie banii pe tricouri Pull&Bear. Îi dai pachetul tău de şerveţele umede extra soft ca să îşi şteargă adidaşii albi, căci doar nu se cuvine să stea cu ei murdari, deşi afară plouă. Normal că nu are pix, să scrie. De ce şi-ar lua unul, deşi ţi-l cere pe al tău de 1 săptămână? Sticla de apă nu ar fi decât un surplus de greutate pentru umărul lui, la care are febră musculară, căci vine de la sală. În fiecare pauză îţi cere gumă de mestecat. Fie nu ii place gustul de cafea ce i-a rămas după cea cumpărată pe banii tăi, fie trebuie sa aibă o respiraţie de gheaţă. Nu poţi să-l refuzi, doar mergi pe principiul îţi dau când am, deşi el nu are niciodată. Pe scurt, este elevul parazit. Trăieşte peste tot, pe seama ta, prin instituţiile şcolare. Nu este doar un elev-parazit, ci şi un parazit-elev. Peste câţiva ani, el va fi unul dintre parlamentarii somnoroşi, sau mai ştiu eu ce altă funcţie importantă – şi anume un mare parazit. Dar nu dispera. Atunci va trăi pe seama intregii ţări, şi nu iţi va mai consuma guma.

Multumesc, si cu placere

2009-01-22T01:51:00.003+02:00

Mi-am cerut scuze.Dar a fost vina mea?
Poate gandurile tale, zburand in alta parte, ma opreau pe mine, intr-un fel, sa pot privi departe.Poate am stiut, ca niciodata nu pot fi luat in serios, cu 6 ani in plus marcandu-ti trecutul.Poate in tot acel timp am simtit ca te legi mereu de slabiciunea mea, din cauza obsesiei penru a ta.

Un singur lucru am facut in plus fata de tine.Eu am crezut ca pot.Tu nici nu ai vrut sa poti.Ai vrut doar sa pot eu.Doar eu.

You

2008-11-28T19:59:00.003+02:00

Un nou cantec disponibil pe myband.

Eu cred

2008-11-20T00:49:00.008+02:00

Poti sa te trezesti in mijlocul tacerii.Nu trebuie sa faci nimic.Pur si simplu.Taci si te uiti.Ai putea sa inchizi ochi.Ai putea.Dar nu poti.Mai bine vezi totul.Gandurile ce iti vin in minte atunci cand ii inchizi te zdruncina mai rau decat ceea ce vezi.Si vezi.In inocenta ta, poti sa pui intrebari.Poti sa nu.In ambele cazuri inveti in continuare sa taci.Pentru ca raspunsurile nu vor imbunatati cu nimic situatia.Vei intelege abia mai tarziu ce cuvinte bolnave auzi.Toata linistea iti aduna ganduri de tot felul.Visele infloresc, pentru ca orice este un vis.Inveti sa nu mai crezi ca ranile vor disparea.Poti sa visezi la asta.Dar inveti rapid ca visele nu hranesc.Visele ranesc.Aschiile viselor spulberate iti intra adanc in suflet.Nu exista leac.

La un moment dat, tacerea inceteaza.Brusc te trezesti lasat singur, intr-o lume in care totul este nou.Nu este nimeni sa te invete nimic.Esti doar tu.Normal ca lacrimile tale racoresc podeaua camerei.Oricine ar plange.

La un moment dat lacrimile se usuca pe obraz, si incepi sa inveti singur totul.Inca nu intelegi de ce.O faci pentru ca ai nevoie.Te ai pe tine si o jumatate.Un copil inocent, privind cerul, cu soarele si norii sai.Nu e nimeni sa te ia in brate si sa te acopere cand ploua.Ploaia te uda prima.Lumea iti spune ca pacatele nu sunt bune.Dar dupa toate astea, mai crezi pe cineva?Pacatul iti dizolva incet inocenta.Normal ca esti un ciudat.Dar picaturile de ploaie se usuca in lumina soarelui.Asta daca stii sa te intorci si spre soare.

Nimic nu te mai sperie.Esti obijnuit sa fi nevinovat, si de aceea te faci vinovat.Oare e cineva acolo undeva caruia sa-i pese?Oare ai fost nevinovat cu un scop?Ai lumea ta, si te-ai pierdut in a lor.

Lumea lor pare atat de simpla.Poti sa repari orice din ea, daca esti lasat.Nu exista secrete.Toata lumea crede ca esti cel mai norocos.Nu ar vedea in tine urme de durere.Zambetul care iti incolteste usor in coltul gurii le intareste gandul.

Dar in suflet esti macinat de regretul ca in lumea ta nu mai poti repara nimic.A fost stricat pentru totdeauna.

Ai un singur vis.Atat.Ca si lumea ta sa cunoasca stralucirea.Si te intrebi.Oare visul e prea maret ca sa fie vreodata real?Oare dorinta e prea adanca sa fie refuzata?Cateodata simti ca vrei sa dispari.Dar nu poti.Esti curios.Vrei sa aflii raspunsul de la cineva, pentru prima oara in viata.Acesta este El.Doar El iti poate raspunde.Si crezi, din tot sufletul, ca acest raspuns iti va vindeca toate ranile.

Eu cred.

Eu

2008-11-19T23:56:00.002+02:00

A fost odata in mintea mea
A fost si nu mai este
Un vis frumos, feeric vis
O fila de poveste.

Un inger prea frumos a fost
Si i-am tanjit privirea
Iata ca mi s-a intors
Si am simtit iubirea.

Daca acolo sus e Rai
Si iadul este pe Pamant,
Atunci tu ai venit din cer
Si pentru iad esti lucrul sfant.

L.E:Sau...erai.

Din categoria septembrie

2008-11-04T23:35:00.010+02:00

Sa te uit?

N-am sa uit ce ne-a legat pe amandoi.
Stiu ca n-am sa pot, nici n-am sa incerc.
Visul l-a trezit cosmarul dintre noi,
Am pierdut prea mult. N-am ce sa mai pierd.

Lacrimile mele au secat acum de dor.
Inghit in sec regrete si incerc sa fac un pas
Peste tot incep acum sa trec usor, usor
Dar parca gustul tau pe buze inca mi-a ramas.

(C) Bazgan Andrei

(desenat 1 Iulie 2008, Paint)

7 minute cu Pictoru'

2008-10-26T01:20:00.001+03:00

Si tot eu...

2008-10-16T00:13:00.006+03:00

Sa mergi pe strada, sa vrei sa ajuti o batrana si sa fi ranit.Sa te feresti apoi de criminal si sa fii considerat tu criminalul.Sa nu ai resentimente, dar sa afli ca te vrea mort.Sa fii acuzat ca il consideri criminal.Sa fii...sa fii...sa fii...tot tu.Asta se intampla cand esti prea bun.Esti luat de prost.Si vroiam sa continui asa.Dar banuiesc ca e de ajuns.

Era multa apa acolo, dar ai spart sticla.I hope you`re happy.

Lumea mea

2008-10-09T00:16:00.004+03:00

Lumea mea e un murmur a mii de suflete care isi unesc speranta.Lumea mea nu cunoaste granite de nici un fel.Pe cat de repede se schimba, pe atat de intens isi traieste momentul.Lumea mea are un trecut glorios, cantat in cantece de dragoste si vazut in filme de aventura.Lumea mea e un SF fara roboti si masinarii, dar cu oameni.Nu stiu daca e mai buna, dar e a mea...

Check out a new song

2008-10-03T00:15:00.003+03:00

Am postat un cantec nou (Ecouri) - check it out.
Va amintesc ca poate fi downloadat accesand LISTA PIESE de pe myband.

Portret de fata

2008-09-29T22:10:00.003+03:00

Vad ca m-am pus pe desenat...astazi este asta (desenata cu creionul pe foaie, colorata digital) - click pt marire:

Inca un desen

2008-09-28T00:17:00.003+03:00

Ei bine pe asta l-am desenat de fapt in ora de Engleza, pe coperta caietului, dar iata-l in varianta digitala (vroiam sa il fac logo pt blog, dar m-am razgandit ulterior :D ):

Pinguinii si moda

2008-09-27T23:41:00.005+03:00

Imi plac pinguinii :D .In plus mor de frig (ca sa nu intrebati de ce Polul Nord ca tema).Am luat liner-ul in mana, si dupa 5 minute a iesit asta (click pt marire):

Missing You

2008-09-24T00:23:00.007+03:00

Intrucat blogul meu se plictiseste, am decis ca as putea, de ce nu, sa si explic ceea ce simt, sau ce vreau sa exprim atunci cand scriu versuri pe care le transpun in muzica, intrucat nu toti se chinuie sa inteleaga ce vreau sa spun, asta daca chiar vrea cineva asta.Fiind o tara libera, nu pot sa ma leg de arborele vostru genealogic, sau de rude decedate, pentru ca fiecare are dreptul sa asculte ce doreste.

In cazul in care este cineva care habar n-are despre ce vorbesc, fac precizarea ca pasiunea mea este muzica, pasiune pe care vreau sa o transform in meserie (de artist), si in acest post voi discuta una din compozitiile mele recente.Muzica si versurile imi apartin in totalitate.La fel si vocea de pe piesa, si orice altceva legat de ea.Sa trecem la subiect:

Astazi am ales ca subiect Missing You.In primul rand, trebuie sa ascultati cantecul, pe care il gasiti atat pe myband, cat si aici, pentru ca stiu ca lenea tinde sa devina suverana printre utilizatorii de internet:

Ok.Presupunand ca ati dat play, sa trecem la explicatia propriu-zisa:

Motivul cantecului - o relatie de dragoste incheiata, nu de curand, relatie in care tu ai sperat foarte mult, si care iti lasa un puternic nod in gat:

Strofa I:

It`s a rainy day today
The drops just seem to guide you trough your way
As they just pass me...
And they do not stop.

The sun behind the clouds reminding me
Of good old times, of you, of me, of we...
Will be lighting up
In another direction.

Este Septembrie.Afara ploua.Iti simti sufletul inecat de atatea ganduri, precum piciorul intr-un adidas ud.Te uiti la picaturile de ploaie ce bat din spatele tau.Asta iti aminteste de ea, de cum se indeparteaza de tine, fara ca tu sa poti face ceva.Nu poti opri ploaia.Asa cum prognoza meteo o poate anunta, tu simteai ca se aduna nori grei.Insa ai incercat totul, fara rezultat.Te uiti sus pe cer.Undeva, departe, in spatele norilor se vede soarele.Parca s-a intors cu spatele la tine, si lumineaza in partea opusa.Soarele este ea.Te gandesti cum odata iti mangaia sufletul cu razele sale calde, si cum lasa loc furtunii ce ti-l va inunda, luminand acum si mai puternic alte cai, pe care nu vei mai trece niciodata in drumul vietii tale.

Refren:

I miss the words, so simple, yet so hard
To hear, that could have brought me smiles
Or tears...
I miss the one you were

But pieces never glue the same,
And even if you`ll turn, my name
Won`t be the fire, lighting up your heart,

Farewell…

Ploaia se transforma in furtuna.Te gandesti ce se intampla de fapt.Iti dai seama ca ti-e dor de ea.Dar nu o vrei pur si simplu.Vrei sa te iubeasca.Ti-e dor de acele cuvinte.Te iubesc.Sunt poate cele mai ciudate cuvinte pe care le stii.Iti amintesti zambetele pe care ti le aduceau, fericirea pe care o simteai cand ti le soptea la ureche.Gandindu-te la ele acum, observi ca incepi sa plangi.Pentru ca ea nu ti le-a mai spus de mult, si nu ti le va mai spune vreodata.Urasti asta.Nu poti sa ti-o imaginezi in felul asta.Ti se pare ca este o alta persoana.Ti-e dor de cea pe care o stiai.

Stai si te gandesti.Poti lipi o farfurie sparta, insa vor ramane urmele sparturii.Poti lega o ata rupta, insa va ramane nodul.Iti dai seama ca, chiar daca soarele isi va intoarce razele catre tine, nu va mai fi niciodata la fel.Numele tau nu va mai fi "focul" care sa o faca sa tresara, la auz.Ai avut acest vis, ai vrut sa il traiesti, insa te-ai trezit mai devreme.Incerci sa te resemnezi.Desi nu poti, ai puterea sa ii spui "ramai cu bine"...

Asta este o interpretare pe scurt a cantecului meu, din viziunea autorului.Omul fiind o fiinta emotionala si subiectiva, sunteti liberi sa simtiti ce vreti (de la dezgust total pana la, de ce nu placere) cand imi ascultati munca de o viata.Am plecat insa de la ideea, ca ar fi interesant sa stiti ce am simtit pentru a scrie asa ceva...

Sfarsit...

2008-09-21T23:40:00.003+03:00

Aceasta este fotografia unei femei, facuta la 2 minute dupa ce aceasta s-a sinucis, sarind de pe o cladire in SUA.

Ultimile sale ganduri au fost probabil cele scrise pe un bilet lasat pe acoperisul cladirii, pe care scria "Ii este mult mai bine fara mine...Nu voi fi niciodata o sotie buna, pentru nimeni".

Dupa cum se vede, femeia a cazut peste o limuzina, parcata in dreptul turnului de pe care a sarit.

De ce am postat-o?